Ascultarea Cuvantului Domnului si atitudinea de multumire fata de ajutorul si binele primit de la El

Ascultarea de cuvantul Domnului nu face altceva decat sa vindece toata durerea si intristarea, sa repuna omul in starea in care poate slujii atat omului, cat si Lui. Chiar daca nu am realizat ca numai Harul Lui Dumnezeu ne ajuta atunci cand ne aflam incercati de suferinta, cred si marturisesc ca fara Mila Lui Hristos nu am putea ajunge nici pana la sfarsitul unei zile! „Fara de Mine nu puteti face nimic”, fara credinta suntem orfani , fara dragoste suntem deprimati…

Daca nu stim sa ne rugam, sa invatam sa multumim; daca nu am fost recunoscatori pana acum, sa punem inceput bun acum; daca traim, sa traim pentru Hristos! Sa pastram in inimi cuvintele troparului din Saptamana Mare: „Acestea zice Domnul catre iudei: poporul meu ce am facut Eu tie si cu ce v-am suparat pe voi? Pre orbii vostrii i-am luminat, pe cei leprosi i-am curatit, pe barbatul ce era la pat l-am indreptat. Poporul meu, ce am facut Eu tie si cu ce mi-ati rasplatit mie? In loc de mana, cu fiere; in loc de apa, cu otet; si in loc a ma iubi, pe cruce m-ati pironit! Chema-voi neamurile mele si acelea Ma vor preamari impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant. Amin”.

Arhim. Siluan Visan (pasaj dintr-un articol publicat pe site-ul crestinortodox.ro)

vinieta

 

Adevar mai mare ca acesta nu exista , oricat am cauta noi sau altii…

Cati oare dintre noi Ii multumim? Cati ne gandim la El si ii suntem recunoscatori pentru lucrurile de folos si trairile pline de invatatura buna, de ajutor sufletului, pe care ni le ofera fie direct fie prin persoane care lucreaza in viata noastra?

Suntem slabi si neajutorati atunci cand suntem confruntati cu probleme care ne depasasc cu totul. Ca ne dam sau nu seama, ca ajungem sa constientizam sau nu, rezolvarea spre binele nostru a situatiilor ce pareau insurmontabile o datoram Domnului , iubirii si grijii Lui fata de noi, nicidecum puterii si priceperii noastre . Caci si puterea , priceperea si ingeniozitatea ne vin tot de la El.  Sunt binecuvantati aceia dintre noi care ajung sa vada lucrurile in lumina acestui adevar.

Cum aducem noi multumirea noastra in fata Lui?
Rugandu-ne mai des, tot mai des , cu insistenta , in fiecare zi – are loc fenomenul despre care ne vorbeste atat de frumos (desigur ca din propriile lui trairi) Parintele Sofian Boghiu , numit de multi Apostolul Bucurestiului.
Valurile , straturile de rautate, egoism, vanitate , invidie….incep sa se „topeasca” sau sa se desprinda rand pe rand din jurul inimii, aceasta fiind treptat eliberata de stransoarea infasurarii lor. Incepem parca sa vedem si sa simtim lucrurile altfel , cu mai multa ingaduinta fata de semenii nostri care nu sunt nici mai pacatosi si nici mai putin pacatosi decat noi insine.  Aici ne cere Domnul si Salvatorul nostru sa ajungem. Putem noi citi multe …daca cele aflate din cartile pline de intelepciune ale sfintilor parinti si marilor traitori in Hristos nu ajung in cele din urma in inima noastra , apoi nu mai ajung nicaieri! 

rugaciunea_inimii

Porunca Iubirii aproapelui nostru ca pe noi insine este considerata ca fiind cel mai greu de ascultat. Eu insa nu cred ca Mantuitorul ne vorbeste despre o IUBIRE ca cea pe care o acordam Domnului , este acea iubire pe care ne-o daruim noua insine, care nu trebuie sa fie niciodata  exagerata si nici partinitoare.  Caci vazandu-ne greselile cu claritate desigur ca suntem intristati si chiar suparati de greselile, pacatele facute.  Asadar sa  cautam sa ne cunoastem CU ADEVARAT si sa ne intelegem cu bunele si relele noastre… in acelasi timp , inerent, vom vedea si accepta pe fratii nostri cu mult mai multa intelegere. Ne vom vedea pe noi in ei si invers. Sentimentul nostru fata de ei va fi unul bun si de bine. Cat de eliberati sufleteste ne vom simti cand sa facem reusim acest lucru!

Cu totii impartasim acelasi „canon” daruit noua de Mantuitorul. Nu este unul simplu caci este Crucea noastra. O viata intreaga si poate tot nu este de ajuns pentru a-l implini si a-l duce la capat cu bine. Mai invatam din cuvintele Sfintei Scripturi si din spusele sfintilor si cuviosilor parinti ca intelegerea adevarului si insusirea calitatilor de crestin vin  in urma unor suferinte prin care trecem .  Mai multe, mai putine…atat cat Dumnezeu considera ca este necesar ca noi sa ne putem imbunatati viata duhovniceasca. Sa-I multumim deci Domnului pentru grija Lui continua si sprijinul plin de dragoste dat noua in vederea mantuirii sufletelor noastre!

Cristina David

Sf Nectarie

Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul si doua minuni ale sale in Romania

Anul 2012 este anul declarat de către Patriarhia Română “An omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor”   Un mare sfânt, vindecător al bolnavilor, este Sfântul Ierarh Nectarie din Egina.

Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina este cunoscuta mai ales pentru pastrarea in mareata ei biserica a Moastelor Sfantului Ierarh Nectarie Taumaturgul. Recent canonizat de catre Biserica Ortodoxa a Greciei, Sfantul Nectarie a fost episcop de Pentapole si ctitor al Manastirii „Sfanta Treime” din insula Eghina.

In insula Eghina se ajunge numai cu vaporul, care face curse zilnice. Odata ajunsi in insula, la manastirea Sfantului Nectarie se poate ajunge cu masina sau cu autobuzul, care pleaca din Eghina si ajunge in partea opusa a Muntelui Palaiochora.

Sfântul Nectarie Taumaturgul este unul dintre cei mai iubiți și mai câutați sfinți de către toți credincioșii din Grecia de astăzi. Pe lângă faptul că este un sfânt contemporan, un sfânt al secolului nostru, el atrage îndeosebi prin mulțimea minunilor săvârșite, atât în timpul viețuirii sale, cât si după adormirea sa întru Domnul.

Foarte mulți credincioși care au venit de-a lungul vremii să se închine la Sfintele sale Moaște, aflate la Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, au plecat vindecați sufletește și trupește. Vestea acestor fapte minunate a depășit demult granițele pământului elen. Astăzi mii de credincioși din țările ortodoxe și chiar din Occident, vin cu evlavie să găsească aici un liman izbăvitor.

Moaştele Sfântului Nectarie se găsesc la mănăstirea pe care a întemeiat-o în Eghina. Mâna stângă se află în catoliconul Mănăstirii Marea Lavră din Sfântul Munte Athos. Părticele din moaştele Sfântului se mai găsesc la Parohia Ortodoxă Română Sfântul Nectarie din Coslada (Madrid), Biserica Sfantul Gheorghe din Toronto – Canada, The Orthodox Community of Agios Nectarios – Londra, Manastirea Rakovica din Belgrad – Serbia şi la Biserica Sfantul Nectarie (Charlotte, Carolina de Nord).

           Unul din locurile pe care Sfantul Nectarie si-a dorit sa le binecuvanteze in chip deosebit este si Manastirea Radu Voda din Bucuresti. Aici, intr-o racla asezata intr-un baldachin, in pronaos, se afla o particica din moastele sale: prin aducerea acestui dar binecuvantat, aceasta manastire a devenit Eghina romaneasca. Pentru aceasta sta dovada multimea de credinciosi care vin sa se inchine la sfintele moaste, si primesc ajutor pe masura credintei lor.

Un monah operat de Sfantul Nectarie

Un monah tanar din Romania a fost diagnosticat cu mai multe boli grele: hepatita activa, colecist alungit, gastrita cronica, ulcer duodenal, reflux gastroesofagian, pietre la fiere si colon iritabil. Intampinand mari greutati in a manca si a munci, dupa doi ani de internari si analize, monahul a venit la un spital din Bucuresti, unde, in urma analizelor, a fost programat pentru o dubla operatie, la fiere si la stomac.

Stiind despre Moastele Sfantului Nectarie, aflate la Manastirea Radu Voda, monahul a mers sa se inchine si sa se roage pentru ajutor. Simtind o mangaiere deosebita din partea sfantului, monahul a plecat spre casa, simtindu-se inca foarte rau. A doua zi, insa, nici semn de durere, nicaieri.

Untdelemn din candela Sfantului Nectarie

Dintr-o data, unei doamne in varsta, din Bucuresti, i s-a facut rau si a cazut pe strada. Scuipand cheaguri de sange si aproape pierzandu-si cunostinta, femeia a fost dusa de urgenta la spital. La spital, dupa cinci zile petrecute conectata la aparate, in urma consultatiei, s-a rostit un diagnostic multiplu: ulcer gastric duodenal, cu crater de natura maligna; hemoragie digestiva, cu anemie post hemoragica 6; infarct miocardic.

Sfantul Nectarie din Eghina

In urma unui consult amanuntit si a mai multor ecografii, femeia a fost programata pentru o interventie chirurgicala urgenta. Intre timp, femeia a mers la Manastirea Radu Voda, unde venea adesea, spre a se inchina Sfantului Nectarie si a-i saruta cinstitele Moaste. Spunand unui parinte durerea in care se afla, ea a primit o sticluta cu untdelemn din candela Sfantului Nectarie, spre a se unge in fiecare dimineata, pana la operatie. Ajungand la spital, in ziua programata, chirurgul care urma sa faca interventia, i-a zis acesteia: „Nu am ce taia, caci rana s-a inchis!”

Indemn la smerita rugaciune, catre Sfantul Nectarie din Eghina

Veniti toti credinciosii, sa cinstim pe Nectarie, luminatorul Bisericii cel nou aratat; ca acesta, in zilele noastre, cu dumnezeiasca cuviinta, vietuind intru cuviosie si dreapta credinta, virtutile sfintilor celor de demult in sine le-a intiparit. Si, vas al alegerii facandu-se, precum Pavel, cu vrednicie s-a proslavit, prin harul cel sfintitor al Duhului, daruind fiecaruia cererile cele spre mantuire, ca un ierarh preaindumnezeit.

surse – crestinortodox.ro si parohiasfantavineri

66732

PRIN TĂCERE ÎL TRĂDĂM PE DUMNEZEU – CEA MAI TRISTĂ ETAPĂ DIN ISTORIA LUMII : ANIMALIZAREA

În afara Ortodoxiei celei adevărate, întunericul creşte cu repeziciune

Ca simplu creştin ortodox român mă întreb de ce românii preferă tăcerea când e vorba să-şi afle identitatea, religia, istoria, chiar limba strămoşească. Urmărind istoria poporului român de-a lungul veacurilor, constatăm că românii au rămas după inimă tot români în majoritate, deşi au suportat sute de ani jugul popoarelor migratoare sau a unor superputeri vremelnice.

Astăzi, din păcate, se constată că în urma presiunii exercitate de “imperiul mass-media”, românii încep a nu mai fi români. Dacă după al doilea război mondial s-a efectuat experimentarea forţată a comunismului de către organizaţiile iudeo-masonice asupra câtorva popoare, experiment care nu a dus la nivelarea conştiinţei acestora cum se dorea de altfel, astăzi se derulează cel mai feroce, mai viclean şi mai subtil experiment de reeducare a oamenilor, de spălare a creierelor, de zombare a popoarelor, de transformare a acestora în mase de dobitoace dirijate prin sugestie şi dezinformare, utilizându-se marele instrument mass media.

Şi ne întrebăm cum arată un zombi uman, desigur, o persoană care-şi ignoră total istoria neamului său, folclorul, tradiţiile, credinţa ortodoxă strămoşească, un om care “trăieşte clipa” adică are ca scop al vieţii sale să-şi satisfacă toate poftele culinare, sexuale, toate hobby-urile cu grijă sugerate de puterile oculte prin mass-media; adică un om-animal care trăieşte şi gândeşte animalic la nivel strict material, fără idealuri superioare, fără principii creştin-ortodoxe, neştiind sau ignorând total ideea, convingerea că scopul vieţii fiecărui om pe pământ este mântuirea prin îndumnezeirea omului. Îndumnezeirea omului se face prin conlucrarea tainică între om, care doreşte şi se străduieşte să trăiască Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos în fiecare zi, şi Dumnezeu, care-i dă putere omului de a împlini practic poruncile evanghelice.

Astăzi din nefericire, asistăm la cea mai tristă etapă din istoria lumii – animalizarea; e adevărat, în condiţii umane demne de admiraţie, dar scopul este traiul material foarte bun şi nicidecum înnobilarea sufletului uman printr-o viaţă spirituală întru Hristos.

Şi poate mă veţi contrazice că nu e aşa, dar să privim un pic la popoarele din Occidentul super-civilizat:

Oare nu aici se practică şi se susţin în public drepturile aşa-ziselor minorităţi sexuale, care de fapt sunt boli psihice grave şi în acelaşi timp păcate groaznice înaintea Bunului Dumnezeu ?

Oare nu în Occident s-a conceput comunismul (Germania, Marea Britanie ) dar s-a aplicat în Europa de Est ?

Oare nu în Occident s-au distrus tradiţiile, folclorul şi occidentalii de astăzi nu-şi mai cunosc rădăcinile, strămoşii, şi nici nu-i mai interesează ?

Oare nu în Occident s-au produs drogurile şi SIDA care mai apoi au fost exportate în toată lumea ?

Oare nu din Occident s-a început distrugerea credinţei în Hristos prin apariţia catolicismului eretic şi din acesta a tuturor cultelor sectante protestante şi neoprotestante?

Oare nu din Occident s-au organizat distrugătoarele cruciade care au demolat mănăstirile şi bisericile ortodoxe din Serbia, Grecia, Muntele Athos şi tot imperiul bizantin, silind credincioşii ortodocşi să se închine înşelatului papă eretic?

Oare nu în Occident şi astăzi se planifică reorganizarea popoarelor, îndobitocirea şi manipularea acestora, adică a noastră, a tuturor ?

Oare nu din Occident ni s-a impus demolarea industriei şi agriculturii deoarece Occidentul oferă o supraproducţie la toate nivelele şi are nevoie de piaţă de desfacere, forţă de muncă şi materii prime ieftine pentru a-şi menţine luxosul nivel de trai?

Oare nu Occidentul a dezvoltat NATO, această superputere militară prin care terorizează toată planeta, impunând propria demo(no)craţie (adică propriul interes) şi nicidecum nu urmăreşte bunăstarea celorlalte popoare?

Oare nu Occidentul sub pretextul drepturilor minorităţilor desfiinţează ţări (Iugoslavia, Cehoslovacia) şi pe altele le demolează (Serbia, Afganistan, Irak)?

Oare nu în Occident s-au produs doctrinele New Age şi Noua Ordine Mondială de către iudeo-masonii sionişti, doctrine prin care se urmăreşte transformarea planetei într-un imens lagăr în aparenţă cu faţă umană, dar în care libertatea de expresie, libertatea de manifestare, cât şi libertatea religioasă vor fi de-a dreptul interzise şi chiar sancţionate penal utilizându-se în acest scop toate organizaţiile internaţionale civile şi militare, create tot de aceştia?

Oare nu în acest Occident super-civilizat întâlnim o Sahară spirituală înspăimântătoare, produs al îngâmfatelor pseudo-biserici creştine catolică, protestante şi neoprotestante?

În această Sahară spirituală înspăimântătoare, popoarele occidentale nu mai găsesc o viaţă spirituală reală deoarece în aceste pseudo-biserici nu lucrează harul Sfântului Duh Dumnezeu, datorită ereziilor dogmatice şi secularizării creştinismului, constatându-se o cădere spirituală de proporţii prin faptul că un număr tot mai mare de occidentali se convertesc la religii păgâne ca în mahomedanism, budism, hinduism etc., când de fapt unica şansă a Occidentului de a se redresa spiritual este Credinţa Ortodoxă pe care ei o ridiculizează mai ales la nivel oficial. Iată ce a produs civilizaţia şi progresul material occidental.

Acest fel de civilizaţie spirituală dorim noi românii? Un trai material foarte bun, într-o lume animalizată şi fără Dumnezeu?

Spuneam că românii încep a nu mai semăna a români ci a occidentali aiuriţi, animalizaţi, inculţi şi des-creştinaţi. Aceasta vrem noi românii?

Pentru a nu ajunge aşa tot românul trebuie întâi de toate să fie Creştin Ortodox cu viaţa şi cu credinţa, în al doilea rând trebuie să-şi practice datinile strămoşeşti (sărbătorile şi folclorul) concomitent cu respingerea kitsch-ului de orice fel (muzica ţigănească şi disco, îmbrăcămintea, gesturile şi mentalitatea de turmă), în al treilea rând să se autoeduce prin cunoaşterea istoriei românilor, a culturii vechi româneşti, a istoriei Bisericii Ortodoxe Române, a vieţilor sfinţilor, a literaturii româneşti, a metodelor de manipulare a maselor şi a politicii internaţionale. Iar în al patrulea rând, tot românul să nu se mai lase manipulat, reeducat şi transformat în zombi prin intermediul mass-media, ci să caute să-şi păstreze demnitatea şi personalitatea, credinţa ortodoxă şi o viaţă spirituală autentic ortodoxă.

Pentru a realiza aceste idealuri este nevoie de curaj, de bărbăţie, este nevoie de a sparge frica din noi, cât şi frica de represiune ce vine din exterior. Este nevoie de a nu ne mai preface că nu vedem, de a spune faptelor pe nume, de a ne manifesta public opoziţia faţă de ecumenism şi idolul umanist, faţă de abuzuri, de corupţie, faţă de incompetenţă şi amatorism, este nevoie de a ne manifesta ca oamenii vii, cu personalitate, care există real iară nu virtual, este nevoie de a ne manifesta ca un popor vechi (nu învechit) cu istorie veche, cu o cultură originală şi nobilă, cu o credinţă ortodoxă strămoşească la fel de veche şi adevărată.

Din nefericire, se constată un fenomen trist, ruptura dintre generaţii, bătrânii desconsideră tineretul şi s-au retras într-o carapace a tăcerii, a resemnării. Dacă suntem atenţi la popoarele puternice, dintotdeauna bătrânii şi-au reeducat tinerii să-şi păstreze identitatea, cultura, tradiţiile, personalitatea, credinţa strămoşească şi unitatea. La noi această educaţie nu prea se face, ba mai rău, se tace, se tace când vin occidentalii şi evreii zicând că noi românii suntem un popor de adunătură de migratori (deşi ei sunt aşa), se tace când canoanele Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei sunt anulate sau distruse de unii ierarhi masoni ecumenişti, ’’ortodocşi’’ ce şi-au făcut studiile ’’teologice’’ la universităţi ale sectanţilor protestanţi şi a ereticilor catolici în străinătate, se tace când istoria modernă a românilor este falsificată în mod grosolan, se tace când noi românii suntem acuzaţi de maghiari şi evrei că am fi un popor de criminali, că am ucis, deşi ungurii au ucis şi au exterminat români din Transilvania, deşi românii i-au primit pe evrei pentru a vieţui în România şi i-au protejat în perioada holocaustului evreiesc, se tace când unii din mai marii Bisericii Ortodoxe folosesc în mod abuziv Biserica ca monedă de schimb politică, uitând că de la Dumnezeu li s-a dat această putere cu scopul de a fi păzitori, păstrători şi continuatori ai unicei Biserici a lui Hristos, Biserica Ortodoxă, călcând în picioare adevărul de credinţă bimilenară şi pe toţi sfinţii ortodocşi care au mărturisit-o pe aceasta, încercând să transforme Ortodoxia într-o filosofie la fel de ieftină ca şi pseudo-bisericile occidentale.

De ce tac bătrânii? Când România este demolată încetişor sub ochii noştri, pentru a fi reorganizată sub patronaj occidental iară nu românesc, când Biserica Ortodoxă Română este încetişor şi diplomatic atrasă către Occidentul eretic şi secularizat, cu concursul (trădarea) unor arhierei ortodocşi români pentru a o transforma într-o Biserică apostată (eretică, căzută din dreapta credinţă) şi anexă a bisericilor eretice occidentale.

Sfântul Grigorie Teologul spunea că “prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu”, şi nu greşea căci Însăşi Mântuitorul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne spune: “oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Evanghelia scrisă de Sfântul Apostol Matei – 10-32; 33). Şi “…veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Evanghelia scrisă de Sfântul Apostol Ioan – 8, 32). Deci de ce tac bătrânii? Când ei sunt mărturii vii ale poporului român şi martori ai istoriei adevărate. De ce tac marii trăitori ai Ortodoxiei româneşti, când sub ochii lor se repetă grozăvia uniaţiei de la anul 1700, dar într-o variantă “euromodernizată”, diplomatică, fără tunurile generalului Bucow, dar sub perspectiva tunurilor NATO ?

Tăcerea produce resemnare, confuzie şi chiar distrugere, tăcerea încurajează adversarul, tăcerea trădează. Cum oare să spunem că bine fac unii din arhipăstorii noştri ortodocşi când zic despre catolici că e bună şi credinţa lor şi preoţia lor şi tainele lor, când de fapt Sfinţii ortodocşi ca Marcu al Efesului, Fotie al Constantinopolului, Grigorie Palama, Nicodim Aghioritul, Ioan de Kronstadt, Serafim de Sarov, Ignatie Briancianinov, sfinţii mucenici athoniţi ucişi de cruciaţi pentru că nu au vrut să se închine papei eretic, cât şi sfinţii români ca Nicodim de la Tismana, Ioan Iacob Hozevitul, Paisie de la Neamţ, Ioan cel Nou de la Suceava, Constantin Brâncoveanu cu fiii săi şi mulţi alţii ca ei, au mărturisit cu scrierile şi cu însăşi viaţa lor despre credinţa catolică că este erezie, este înşelare demonică, că datorită deformării dogmei Sfintei Treimi prin conceptul Filioque, ei săvârşesc păcat împotriva Sfântului Duh Dumnezeu, după cum chiar Mântuitorul Hristos ne spune: “De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta” (Evanghelia scrisă de Sfântul Apostol Matei – 12, 31) ?

Cine sunt sfinţii aceştia pomeniţi mai sus?

Nu sunt oamenii lui Dumnezeu pe pământ şi nu i-a preamărit Dumnezeu dăruindu-le trup nestricăcios bineplăcut şi bineînmiresmat, arătând prin aceasta că viaţa lor şi ceea ce aceştia au lăsat scris ca învăţături sunt de la Dumnezeu, adică prin gura lor nu ei au vorbit, ci chiar Sfântul Duh Dumnezeu?

Deci dacă Sfântul Duh a vorbit prin sfinţi şi ne-au lăsat mărturii şi învăţături clare despre credinţa ortodoxă şi despre erezia catolică, neascultând de sfinţi, de fapt, nu ascultăm de Sfântul Duh Dumnezeu care a vorbit prin ei şi astfel ne luăm singuri osândă, după cum ne arată Mântuitorul Hristos: “Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie” (Evanghelia scrisă de Sfântul Apostol Matei – 12, 32)

Aşadar, aplaudând europolitica de uniaţie bisericească, oare nu-i călcăm în picioare pe sfinţi, oare nu ignorăm pe Sfântul Duh, oare nu-l răstignim din nou pe Hristos? De ce să tăcem şi noi, de ce să ne prefacem că totul e bine şi frumos, când sub ochii noştri se fac preparativele de apostazie a Bisericii Ortodoxe Române ?

Dacă clasa politică română, datorită lipsei de credinţă ortodoxă şi lipsei de cultură ortodoxă religioasă, impune Bisericii Ortodoxe Române acest compromis religios pe care vicleanul papă eretic îl cere în mod elegant dar ultimativ (cum a făcut-o şi cu Biserica Sârbă care l-a refuzat categoric şi drept răsplată a fost demolată de avioanele NATO), totuşi mai marii noştri arhierei să-şi amintească că Iisus Hristos le-a dat puterea şi scaunul apostolesc al arhieriei şi că sunt datori să apere Biserica Ortodoxă Română cu preţul vieţii lor, de orice erezie şi compromis ce ar putea afecta în vreun fel credinţa ortodoxă. Şi încă să-şi mai amintească de mitropolitul Irineu Mihălcescu care dându-şi seama de înşelarea masoneriei şi a ecumenismului, s-a retras din aceste mişcări şi le-a denunţat public în cartea “Teologia luptătoare”, să-şi amintească cum patriarhul Iustinian Marina a refuzat politicos invitaţia papei la reconciliere, trimiţându-i acestuia competenta lucrare despre insuficienţele catolice.

Şi având în vedere că Biserica Ortodoxă e mai presus decât orice organizaţie pământească şi că arhiereul ortodox e mai presus de orice titlu sau grad masonic şi decât orice funcţie sau titlu lumesc, cu atât mai mult arhiereii ortodocşi sunt datori să apere credinţa ortodoxă şi noi, creştinii ortodocşi, să apărăm şi să mărturisim credinţa ortodoxă chiar cu preţul vieţii noastre.

De vom tăcea îl trădăm pe Dumnezeu, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe sfinţi şi pe noi înşine. Prin tăcere renunţăm singuri la viaţa veşnică, ne condamnăm la ruşine şi coşmar.

Bunule Doamne, Iisuse Hristoase, luminează cugetele noastre şi ne îndrumă paşii spre valorile Ortodoxiei, învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Să luptăm împreună pentru a avea toţi cugetul curat, în învăţătura scrisă şi în trăirea practică religioasă a Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei !

Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu, tuturor!

Articol preluat de pe site-ul  Mărturisitor Ortodox

Cu permisiunea autorului randurilor de mai sus, doresc sa fac unele comentarii la cele expuse.

Nu cred ca este vorba de o ruptura intre generatii, dupa parerea mea care nu este poate,  competenta. Ruptura in plan teologic , al credintei , are loc din cauza multor interventii si nepotriviri de vederi in chiar cadrul Bisericii Crestine. In vremurile noastre crestinismul este ultra decimat dupa ce in cursul secolelor  a fost treptat dar in mod sigur divizat in multiple secte (denominations) care au dezintegrat chiar ESENTA credintei : Invataturile Domnului Iisus Hristos . S-a mers pe „aparente” si nu pe „fond” , din neglijenta, dorinta de afirmare, sau chiar intentie de „demolare” a crestinismului? Nu poate la ora asta raspunde NIMENI la intrebari. Rezultatul este cel pe care il constatam azi, cu regret si neputinta de a desface  RAUL facut.

O alta subliniere: conform numeroaselor semne care au loc si sunt vazute de toti crestinii , ne apropiem de domnia lui Antihrist , de credem sau nu. Aceasta poate dura mult mai mult decat anticipam , nu avem cum sti.

Ce putem sa facem noi? O intrebare fireasca la care am avea ierarhi cu greutatea cuvantului crestin, a ne raspunde…Nu ma numar printre ei , pot doar sa spun ceea ce fac eu, la nivel de persoana : ma rog, incerc sa aduc la cunostinta multora Cuvantul mantuitor al Domnului Iisus , doresc sa ii fac sa simta si sa inteleaga ca legatura directa cu Dumnezeu se obtine  doar prin rugaciune permanenta si apel la sfaturile marilor duhovnici canonizati sau nu. Ne regasim ca si crestini , capatam curaj si forta de actiune citind si aprofundand minunatele lor lectii de viata crestina in slujba Lui Hristos.

DUMNEZEU sa ne miluiasca !

Cristina David

images 2

Saptamana Luminata – Saptamana Vesniciei

Lumini de cuvant, din lacrima si har, de la Parintele Constantin Sarbu, pentru SAPTAMANA LUMINATA, SAPTAMANA VESNICIEI. Cum sa aprindem lumina din noi?

Lumina din noi

In fiecare om exista o lumina. Dar pentru fiecare trebuie sa vina clipa randuita de sus, cand sa te vezi asa cum esti si sa-L cauti pe Hristos.

Dumnezeu te iubeste pentru ceea ce este in tine lumina, pentru ce ai tu bun, nu pentru pacatele, petele, intunecimile tale. Iar tu nu poti fi si cu ale lumii si cu Dumnezeu: “Cine va voi sa-si scape viata, o va pierde; iar cine va pierde viata sa pentru Mine si pentru Evanghelie, acela o va afla” (Marcu 8, 35).

Daca ai iubi cu adevarat pe Hristos, viata ta ar fi alta. Ai fi om cu adevarat, ai raspandi in jurul tau lumina si pace. Ai face din invatatura lui Hristos o invatatura vie, ai trai-o si ai fi fericit inca de aici, de pe pamant, intelegand ca nu ai nici un motiv sa te tulburi, ca necazul, nenorocirea ca si bucuria ta pe pamant sunt la fel de trecatoare; ca viata ta, asa cum e, are un rost dat de Dumnezeu si ca implinind invatatura Lui vei ajunge sa dobandesti viata vesnica.
Fericirea

Stiinta si tehnica isi propun sa dea omului fericirea, dar nu pot sa o faca, fiindca ele pun pe primul loc cercetarile materiale si inlatura manifestarile sufletesti. Dar omul are si suflet – si cine nesocoteste sufletul, nu este in stare sa-i solutioneze marile probleme. Fericitul Augustin striga: “Nelinistit este sufletul meu, pana se na intoarce la Tine, Doamne”…

Stiinta a facut ca omul sa ajunga pe Luna, pe Marte si a descoperit inventii uluitoare. Dar tot opera ei sunt Hiroshima si Nagasaki…

Tehnica a facut progrese uimitoare, a adus omului o viata mai usoara. Dar este oare omul mai fericit? A ajuns el mai echilibrat, mai sanatos? Raspunsul il poate da fiecare dintre noi…

Fericirea materiala este mare lucru, dar nu este totul. Hristos ne invata: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua…”.

Nu vei fi fericit fara a cunoaste Evanghelia. Sa te apropii de ea si sa o traiesti – sa fii un om adevarat! Atunci vei fi fericit!
Rostul vietii

Nu-ti irosi viata! Ea este data oamenilor spre desavarsirea sufletelor, pentru vesnicie. Cel ce are credinta nu este pentru pamant. Lumea nu se impaca cu cerul. Viata pe pamant e ca un popas si cine da totul pentru ea este nefericit. Viata trece si cine a pus pret pe ea, cu nimicul pamantului si al taranei ramane.

Tu sa-ti intelegi rostul, sa fii intelept! Degeaba cauti sa faci lumina unde nu poate dainui. Nu este in zadar sa aprinzi faclie cand crivatul sufla si ti-o stinge?…

Starpeste in tine egoismul si setea nestinsa de a aduna pe pamant, care iti ucid sufletul. Toata sarguinta ta sa fie spre a te umple de Lumina si Adevar. Crede in inviere, care ne va aduce din nou unul in fata celuilalt, cu bucuria sufletelor care se regasesc pe norii cerului, sub soarele vesniciei lui Hristos.
Omul, ca iarba…

Omul nu este numai carne, oase si sange, care putrezesc, ci si altceva: duh in care se cuprinde o sclipire din Duhul lui Dumnezeu. Omule, vezi ce faci cu aceasta licarire dumnezeiasca din tine! Sta in puterile tale sa o faci sa creasca sau sa o inabusi sub obroc si sa o faci sa piara! Va veni vremea cand toti vom da seama de asta!

Tu, in marginirea ta, te gandesti sa ai ai ale lumii, sa te bucuri de toate si sa nu te pui rau nici cu Dumnezeu. Sarmana, stramta ratiune omeneasca! Cine este cu Dumnezeu, greu poate fi placut oamenilor si greu se poate bucura de toate ale lumii. Tu insa mai cu osardie te rogi pentru ‘fericirea’ ta, ceri casatorie, bani, indepartarea vrajmasilor, spor la serviciu si la scoala, avansare si belsug in casa…Si foarte rar iti doresti lumina de sus si mantuire. Asta pentru ca esti foarte bine infipt in tarana din care ai iesit. Doresti toate cele pamantesti si esti nefericit, fiindca nu intelegi ca viata ta este trecatoare: “Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea campului, asa va inflori. Ca vant a trecut peste ele si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste nici locul sau” (Ps. 102). Ti le doresti pe toate pentru aici si acum, dar viata ta nu se sfarseste aici. Ar fi usor! Este insa un maine, un maine de care nimeni nu scapa. Un maine cand toate ale tale vor trece de la intuneric la lumina si se vor pretui nu cu masura ta.

Deci, grabeste-te cat mai ai timp! Schimba-ti viata! Ca iata, acum este vreme potrivita, acum este ziua mantuirii!

(din: Lacrima si har. Preotul martir Constantin Sarbu, Editura Bonifaciu, 2011) – sursa : Razboi intru Cuvant

BUNUL SAMARINEAN

Postul sufletesc – parte din Postul Sfintelor Pasti – Astazi despre viata virtuoasa

CELE MAI MARI VIRTUTI : DRAGOSTEA , BUNATATEA , MILOSTENIA  –  Sfantul Ioan Gura de Aur

„Vezi dar , ca viata virtuoasa ne este de mult folos? Si eu nu numesc viata virtuoasa postul , nici imbracatul cu sac si nici culcatul pe cenusa , ci dispretul averilor – asa cum trebuie dispretuite -, milostenia, impartirea painii tale cu cel sarac , infranarea maniei, alungarea slavei desarte , starpirea invidiei.  Asa ne-a invatat si Hristos:  „Invatati de la Mine, spune El, ca sunt bland si smerit cu inima.”

N-a spus : „Ca am postit”, desi putea spune, ca a postit El patruzeci de zile , dar n-o spune, ci spune „Ca sunt bland si smerit cu inima”.

Si iarasi, cand i-a trimis pe apostolii Sai la propovaduire nu le-a spus „Postiti!” , ci „Mancati tot ce vi se pune dinainte!”.

Nu spun acestea , defaimand postul – Doamne , fereste! – , ci laudandu-l foarte. Dar sufar cand va vad ca neglijati toate celelalte virtuti si socotiti ca postul va este de ajuns pentru mantuire ; si doar postul este cea mai mica parte din corul virtutilor. Cea mai mare virtute este dragostea, bunatatea, milostenia.”

Sfantul Ioan Gura de Aur

1733702xvv3pb14t3

Meditatii la vreme de post

PENTRU CEI CE CRED…..

Credinţa creştina ne spune că atunci când primim o palmă peste obraz să îl intoarcem şi pe celălalt, dar oare câţi dintre noi putem face acest lucru. Oare câţi dintre noi putem să răspundem unei jigniri cu un zambet ? Suntem predispuşi să reacţionam la tot ce se întâmplă în jurul nostru şi astfel să procedam exact la fel ca cei pe care îi criticam. Trebuie să avem voinţa să ne schimbăm, să putem zâmbi celor din jur, să putem oferi un sfat sau o vorbă bună fară a cere ceva în schimb, să putem ierta chiar dacă am avut dreptate, să răspundem cu bunătate la tot raul din jur. Primul pas în această schimbare începe de la propria persoana. Hai să fim mai buni în aceasta lume, doar aşa o putem schimba!

Ce gandesc eu citind cele de mai sus : da, vointa este capitala, esentiala , desi cere timp in a o exersa, ca si rabdarea. De fapt ele se impletesc si se suprapun in acest efort de durata.
In loc sa reactionam cu indignare la o ofensa , chiar nedreapta, sa ne gandim la noi : cum as fi procedat eu in locul persoanei din fata mea? Oare nu am actionat similar in multe asemenea dispute?
Sa ne autoanalizam constant : la sfarsitul zilei si chiar pe parcurs sa ne revedem ca si cu ochii altcuiva reactiile , cuvintele, gesturile, gandurile….incet, insa sigur, putem sa ajungem acolo unde o reactie nepotrivita a altcuiva sa nu ne mai socheze ca fiind un ultragiu …va aparea ca ceva cunoscut, familiar si ne va da imboldul si mai mare ca sa ne schimbam atitudinile …chiar sa-i ajutam pe ceilalti care sunt doritori de o vorba mai blanda, sau de un sfat- cand singuri nu isi dau seama ( nici pe moment si poate nici mai tarziu dupa ce s-au „racorit” ), ca au facut rau . Sunt persoane, poate mai multe decat ne inchipuim, care vor raspunde binevoitor blandetii si cuvintelor spuse cu bunatate….si va fi un pas inainte . Daca altii in , schimb, nu vor raspunde in aceeasi maniera si nu vor lasa mania la o parte, sa nu ne descurajam dar nici sa nu ne suparam . Raul ar invinge in cazul asta.

Cristina David

14

Parintele Iustin Parvu – Sfatuitorul nostru din dragoste pentru Hristos (II)

Romania de azi

Romania e scoala dupa furtuna…! Cu geamurile vraiste, de parca au trecut prin ea numai oameni care nu iubesc scoala asta…! In vremuri grele, anevoioase, unii oameni cad, se prabusesc, nu se mai recunosc, cad din rau in mai rau. Putini dintre cei care raman invata, insa, ceva din furtuna si din suferinta. Putini sunt care se lumineaza, mai multi sunt care se pierd. Asa-i firea omului, se salveaza dupa puteri, dupa calitati, dupa inzestrare. Si cum spune un Sfant Parinte:

„Adevarata valoare a omului, ceea ce il face pe om cu adevarat om si ii da valoare proprie, nu sunt capacitatile fizice sau intelectuale, ci harul de a participa la invierea lui Hristos, puterea de a muri si de a trai in prezent viata vesnica. Cel ce-si iubeste viata o va pierde, iar cei ce uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica”.

Romanul de ieri, romanul de azi

N-a fost asa romanul, asa l-a facut istoria, colectivismul, conditiile obiective… ! Dar au gasit si terenul bun, din cate se pare. Daca are modele in viata de zi cu zi, pe care sa le urmeze, romanul nostru evolueaza. Daca nu are, se multumeste sa traiasca asa cum a invatat de la cei de dinainte. Dar gospodaria sateanului nostru a avut, dintotdeauna, o frumoasa alcatuire… !


Rolul Bisericii

Din prestigiul Bisericii fura toti cate o bucatica…! Dar fiecare va fi judecat dupa faptele sale, dupa credinta sa. Omul care isi face datoria acolo unde e cu frica de Dumnezeu si cu respect pentru lege, cu respect pentru semenul sau, acela este un crestin adevarat. Vin la biserica si bogati si saraci si traitori intru Hristos si oameni care se indoiesc si oameni care cauta… Totul e ca sa fie intampinati cu caldura, sa fie ajutati daca au nevoie de ajutor. Acesta e rolul bisericii, sa fie gasita de credincios atunci cand acesta are nevoie.
Romanii dupa comunism

Biserica noastra are o menire si o misiune plina de responsabilitate. Romanul a iesit din comunism asa cum a iesit, cu o multime de pacate, care i-au fost introduse in obisnuinta… A fost invatat sa minta, sa spuna atatea kilograme la hectar, acolo unde nu se facea mai nimic, sa spuna ca ii merge bine, cand ii mergea rau.

Politicienii trebuie sa invete primii sa spuna adevarul poporului, apoi la scoala trebuie introdusa atmosfera frumoasa care sa insufle copilului credinta in valoare, in modelele luminoase, in ideea patriotica. Daca nu vom reinvia patriotismul in scoli, in familie, daca nu vom readuce modelele frumoase, din istorie si din cultura romana, in mintea tinerilor, vom avea generatii din ce in ce mai straine de Romania. Vom avea generatii educate de televizor, dresate astfel sa nu puna nici o intrebare, sa accepte tot ceea ce li se spune…

Educatia falsa

Daca s-ar mai reduce, dragii mei, din toata falsa educatie a calculatorului, din civilizatia salbatica  a televiziunii si internetului, ar fi bine, caci toate acestea nasc in om o mandrie luciferica, ingamfarea ca peste el nu mai exista nimic  .Eu nu sunt impotriva calculatorului, nici a televizorului. Dar  felul de  a-l folosi, cat trebuie  sa-l folosesti si candasta ma ingrijoreaza.   Daca ar fi, Doamne fereste, sa se mai recruteze astazi niste tineri ca sa apere tara, nu stiu cati ar merge sa ia arma, sa-si dea viata pentru un ideal. De ce? Pentru ca oamenii nu mai au nimic, nu mai au patrie, familie, nimic.