RUGACIUNEA PARINTELUI ILARION-ARGATU – o corectare autorizata

Pe parintele Ilarion Argatu am avut bucuria sa il pot intalni si cunoaste in chilia dansului de la manastirea Cernica. Tin minte si acum ca si cand ar fi ieri….o seara tarzie de noiembrie, cu aer uscat si rece, nu era in curtea manastirii nici tipenie de om, liniste si nemiscare. Am ajuns cu emotie in suflet si am fost poftita impreuna cu doua prietene care ma insoteau, de maicuta care veghea in permanenta  pe parinte ce era atunci, in 1997 inaintat in varsta . In incapere ardeau domol cateva candele care nu aveau voie sa se stinga niciodata, asadar mai era prezenta o maicuta ce avea anume misiunea sa le tina arzand. Binecuvantarea primita atunci si rugaciunile cunoscutului si indragitului, mult cautatului duhovnic m-au impresionat profund si mi-au marcat cursul vietii intr-un fel in care aveam sa-l aflu mai tarziu. Dumnezeu sa-l odihneasca alaturi cu dreptii Lui !

parintele-argatu-manastirea-cernica

 

chilia Parintelui Argatu

Circula pe internet si chiar sunt agresate unele persoane pe adresa de mail cu o rugaciune tip vers pusa pe seama parintelui Ilarion Argatu. Am primit-o si eu pe adresa de mail la care dau urmatorul raspuns:

Imi pare rau sa spun, ca aceasta rugaciune este pusa de cineva pe seama Parintelui Ilarion Argatu si s-ar parea ca este de sorginte catolica sau greco-catolica sau a unei grupari anarhice pretinsa ortodoxa, pusa pe seama parintelui ori in mod tendentios ca parintele sa fie acuzat cu ceva  ori promoveaza aceasta rugaciune si practica profitand de faima parintelui pentru a avea priza la popor. Rugaciunea pare frumoasa si nevinovata, dar nu este facuta de parintele Ilarion Argatu. Parintele nu folosea expresii: „Gloria Ta” sau „Imparatia Ta Divina” si nici nu era de acord  cu raspandirea a unor rugaciuni scrise pe hartii in numar de 12 cu specificatia si obligatia ca cine le primeste  la randul lui sa scrie alte 12 hartii cu rugaciunea daca vrea binele in casa. Eu sunt de parere ca nu trebuie data atentie unor astfel de practici si nici sa credem ca tot ce se pune pe seama unui ierarh sau a unui mare duhovnic ar fi adevarat.
Va spun acestea in calitate de preot, nepot si ucenic al Parintelui Ilarion, ca cel mai apropiat de Sfintia Sa, ca cel ce am stat si locuit cu parintele, ca cel ce am invatat de la parintele multe lucruri pe care le-am asternut pe hartie si le-am publicat.
Pr. Argatu V Ioan

 

sursa o aflati aici :   http://www.parinteleilarionargatu.ro/subpagini/102/–RUGACIUNEA-PARINTELUI-ILARION-ARGATU/

postare si comentarii Cristina David

Scantei din inima Sfantului Ioan Iacob de la Neamt si de la Hozeva

Ioan Iacob de la Neamţ s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni – Horodiştea, din judeţul Botoşani. 

Cuviosul părinte şi-a început viaţa mănăstirească în lavra Neamţului. De acolo, dorul de sfinţenie l-a adus în Ţara Sfântă, unde a trecut la cele veşnice în peştera din pustiul Hozevei.

Foto14

Sfântul Ioan este unul dintre puţinii oameni sfinţi care au lăsat Bisericii poezii de o rară tandreţe şi căldură. Părintele Vasile Păvăleanu, profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, a studiat această operă nepreţuită şi ne-a împărtăşit câteva din gândurile sale cu privire la viaţa şi scrierile Sfântului Ioan de la Neamţ: „Cămările cereşti cele gătite de la întemeierea lumii binecuvântaţilor Părintelui ceresc sunt pline de sfinţii Săi ridicaţi dintre toate neamurile pământului, care sunt un adevărat „nor de mărturii” şi adevărate stele lucitoare pe firmamentul Bisericii pentru ca cei din lume văzându-le, să preamărească pe Tatăl din ceruri. O asemenea stea luminoasă ridicată din neamul nostru românesc şi din trunchiul Bisericii străbune este Sfântul Ioan Iacob Românul sau Hozevitul, a cărui viaţă mai presus de materie uimeşte şi firea îngerilor, şi firea oamenilor, căci în trup fiind, a vieţuit ca unul fără de trup şi pe pământ trăind, a pregustat deja din slava Împărăţiei lui Dumnezeu. Sfinţenia vieţii sale transpare atât din modul duhovnicesc în care a trăit, cât şi din proslăvirea trupului său prin nestricăciune şi neputrezire, dar în egală măsură şi din scrierile sale, în special din poezii, care scot în evidenţă cu multă putere credinţa sa ortodoxă statornică şi tare, manifestată prin pocăinţă permanentă, prin dorul de cerul sfânt, printr-o preocupare şi nelinişte ontologică a sufletului său pentru mântuire, precum şi prin durerea ce-l frământă pentru necredinţa lumii de azi şi pentru ispitele născute din „moda lumii”. Frumuseţea literară, încărcătura duhovnicească, sensibilitatea sufletească, sonoritatea frazei, a rimei şi a ritmului, tematica versificată fac din poezia Sfântului Ioan o cântare şi o rugăciune, o teologie în cuvânt şi în trăire, o preamărire imnică a lui Dumnezeu şi o mustrare ziditoare pentru sine şi pentru lume. Toate aceste cuvinte aşezate în vers dulce, într-o simplitate şi candoare celestă arată simţămintele sfinte şi nobile ce-l animă, cum însuşi mărturiseşte:

„Dacă vrei să ştii vreodatăCe simţea inima mea, Cetitorule iubite, De la versuri vei afla!” (Scântei din inimă).”

Poeziile Sfântului Ioan îl aşază pe autor între marii poeţi creştini, spune părintele Păvăleanu, „căci nu sunt cu nimic mai prejos decât versurile lui Eminescu, Coşbuc, Voiculescu, Ioan Alexandru, Traian Dorz, Radu Gyr sau alţii; dimpotrivă, poezia sa are un mesaj aparte, deoarece este poezia unui sfânt, nu a unui geniu, pe lângă inspiraţia artistică proprie poetului, se adaugă inspiraţia divină. Aceste poezii religioase sunt inspirate atât din Sfânta Scriptură, ea însăşi inspirată de Dumnezeu, din prezenţa Sfântului Ioan la Mormântul Domnului şi la celelalte locuri sfinte, stropite fiind cu lacrimile pocăinţei şi dogorite în focul dragostei de Dumnezeu”. În continuare, vă aducem înainte câteva din cele mai grăitoare versuri ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ, ce fără doar şi poate vor rămâne pentru noi şi pentru generaţiile ce vor urma o autentică hrană duhovnicească.

collage-2016-01-26cititi in continuare : http://ziarullumina.ro/scantei-din-inima-sfantului-ioan-iacob-6990.html

NOTA : Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 20 iunie 1992, a hotărât canonizarea Cuviosului Ioan şi pomenirea lui în rândul sfinţilor Bisericii noastre, cu numele de Sfântul Cuvios Ioan de la Neamţ-Hozevitul, statornicindu-se ziua de 5 august drept zi de prăznuire a Sfântului Cuvios Ioan, iar numele lui a fost înscris în sinaxar şi în calendarul bisericesc al Patriarhiei Române.

Totodată, s-a hotărât să i se tipărească slujba şi viaţa, iar chipul să-i fie zugrăvit în biserici, alături de ceilalţi sfinţi ai neamului românesc. Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Cuvios Ioan s-a făcut în ziua de 5 august 1992, la Mănăstirea Neamţ, în cadrul Sfintei Liturghii, săvârşită de un sobor de ierarhi, ieromonahi, preoţi şi ierodiaconi, sub protia IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în prezenţa obştii mănăstirii şi a unui mare număr de credincioşi. Cu acest prilej s-a exprimat dorinţa ca moaştele Sfântului Cuvios Ioan să fie aduse la Mănăstirea Neamţ, în care s-a format  şi de unde a plecat spre Locurile Sfinte, unde şi-a desăvârşit nevoinţele duhovniceşti (Proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Ioan de la Neamţ-Hozevitul, în „Biserica Ortodoxă Română“, an CX (1992), nr. 7-10, pp. 181-185).

articol postat de Cristina David

Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos – Sfantul Isaac Sirul

Ne rugam Domnului , nadejdea noastra si salvarea noastra de la o moarte vesnica. Mereu si mereu. El ne asculta ruga , stie dinainte cu ce am gresit si se bucura pentru pocainta noastra caci asta asteapta El pentru a ne ierta.

Rugaciunea este in fapt convorbirea noastra cu Dumnezeu, o spovedanie pe care o facem sau ar trebui sa o facem in fiecare zi . Sau, dupa trebuinta si mai des chiar.

Lui ii multumim  si pe El Il laudam, Lui ne rugam din suflet varsand siroaie de lacrimi. In genunchi, cu penitenta , plini de regrete pentru neascultare si repetarea greselilor fie fara de voie, dar si cu voie : cu gandul , cu cuvantul si cu fapta.

DACA nu avem increderea TOTALA ca EL ne va ierta, rugaciunea nu-si mai are rostul. Si constientizarea faptului ca Domnul , din toate cele ce avem nevoie, va alege conform Vointei Lui tot ce este mai bun si mai folositor pentru fiecare dintre noi. Voia Lui sa se implineasca, in toate. Amin

Rugaciunea Sfantului Iisac Sirul

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele.

Cu patimile Tale vindecă patimile mele, cu rănile Tale tămăduiește rănile mele, cu sângele Tău curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău, cel de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Tăi Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă în jos de către diavoli. Capul Tău, pe care l-ai plecat pe cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici.

poster_from_postermywall Sf Teofan

Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta cea batjocorită cu pălmuiri și scuipări să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut, nu am pocăință, nici umilință care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne, s-a întunecat mintea mea de cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine.

3426_513761042003500_1254295969_n

Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Preabunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne, să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine, ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale alese, hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și într-însa se vede strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în tot felul de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Ta, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Nicodim Aghioritul, Apanthisma

Niciodata nu este PREA TARZIU sa ne intoarcem la Domnul nostru Iisus Hristos ca sa-i multumim pentru sacrificiul de neconceput pentru noi, fiintele oamenesti , pe care l-a facut din IUBIRE infinita. Pentru mantuirea sufletelor noastre pacatoase si inaltarea lor la ceruri .

POST BINECUVANTAT CU FOLOS SI MULTUMIRI DUHOVNICESTI in ultimele saptamani ramase pana la Sfanta Inviere a Domnului !

postare – Cristina David

Rugaciuni catre Sfanta Treime

Sa ne rugam cu Parintele Cleopa!

Sa ne rugam cu Parintele Cleopa!

In Legea darului, inca de la inceputul slujirii Mantuitorului, Prea Sfantul Dumnezeu S-a aratat ca fiind un Dumnezeu in trei fete, sau in trei ipostasuri. Chiar de la Botezul Mantuitorului S-a aratat Sfanta Treime la Iordan. Caci Parintele a zis de sus: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit” (Matei 3, 17), Duhul Sfant a pogorat in chip de porumb[el], iar Fiul, intrupat in firea noastra, era in apele Iordanului. Iata de ce Biserica canta: „In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat”.

Dar care sunt oare rugaciunile cele mai potrivite pentru Sfanta Treime?

1sfantatreime
Cea dintai rugaciune, cea mai scurta si mai mantuitoare, este aceasta, pe care o auziti mereu in Biserica: „Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh”. Acesta e prima rugaciune catre Sfanta Treime si cea mai scurta si mai dreapta in continutul ei dogmatic, pentru ca prin aceste cuvinte slavim persoanele Sfintei Treimi deopotriva: intai pe Tatal, pricina; al doilea, pe Fiul, Cel nascut mai inainte de toti vecii; al treilea, pe Duhul Sfant, Care de la Tatal purcede, fiind de un scaun si de o fiinta cu Fiul si cu Tatal.

Si care este rugaciunea de cerere cea mai scurta catre Sfanta Treime? Rugaciunea incepatoare: „Prea Sfanta Treime, miluieste-ne pe noi”. Sa o zicem aceasta mereu, acasa si pe drum: „Prea Sfanta Treime, miluieste-ma pe mine, pacatosul (sau pacatoasa)”. Si iarasi: „Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh”. Acestea le poti zice oricand; si facand asa, te rogi Prea Sfintei Treimi cu rugaciune dreapta si preaputernica.

Dar mai este o rugaciune nu tare lunga si foarte dreapta in continutul ei dogmatic alcatuita de Sfintii Parinti ai Bisericii din vechime: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi”. Cand zicem „Sfinte Dumnezeule”, ne adresam Tatalui; cand zicem „Sfinte tare” Fiului; cand zicem „Sfinte fara de moarte” Duhului Sfant. Iar la urma, zicand „Miluieste-ne pe noi”, ne inchinam tuturor persoanelor Sfintei Treimi deopotriva, ca Unui Singur Dumnezeu in Treime. Si de aceea aceasta cantare exprima insusi miezul credintei noastre.

Iubitii mei frati, in incheiere va spun numai: oriunde mergeti pe drum, oriunde stati, ziceti catre Sfanta Treime, cu glas sau in gand: „Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant. Treime Sfanta, slava Tie!”, si apoi: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi”, iar la urma: „Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh”. Amin.

(fragmente dintr-o predica rostita in 1968)
Lumea credintei, anul II, nr. 1(6)parintele-cleopa-16

http://bisericasfantatreime.com/Cum-sa-ne-rugam.html

 

Dogma Sfintei Treimi , o denumire mai potrivita ar fi TAINA Sfintei Treimi

Prin urmare, noi credem într-un singur Dumnezeu, într-un singur principiu, fără de început, necreat, nenăscut, nepieritor şi nemuritor, veşnic, infinit, necircumscris, nemărginit, infinit de puternic, simplu, necompus, necorporal, nestricăcios, impasibil, imuabil, neprefăcut, nevăzut, izvorul bunătăţii şi al dreptãţii, lumină spirituală, inaccesibil; putere, care nu se poate cunoaşte cu nici o măsură, ci se măsoară numai cu propria ei voinţă. Căci poate pe toate câte le voieşte. Creeazã toate fãpturile, vãzute şi nevãzute, le ţine şi le conservă pe toate, poartă grijă de toate, le stăpâneşte pe toate, le conduce şi împărăţeşte peste ele în o împărăţie fără de sfârşit şi nemuritoare fără să aibă potrivnic, pe toate le umple şi nu este cuprins de nimic, ba mai mult, ea cuprinde universul, îl ţine şi îl domină. Străbate toate fiinţele fără să se întineze, este mai presus de toate, este în afară de orice fiinţă, pentru că este suprafiinţială, mai presus de cele ce sunt, mai presus de Dumnezeire, mai presus de bine, mai presus de desăvârşire. Ea delimiteazã toate începătoriile şi toate cetele şi stă mai presus de orice începãtorie şi ceatã, este mai presus de fiinţă, de viaţă, de cuvânt, de idee. Este însăşi lumina, însăşi bunãtatea, însăşi viaţa, însăşi fiinţa, pentru cã nu are existenţa sau ceva din cele ce sunt de la altcineva. El este izvorul existenţei pentru cele care există, al vieţii pentru cei vii, al raţiunii pentru cei care participă la raţiune şi pentru toţi cauza bunătăţilor.Cunoaşte toate înainte de facerea lor.

Credem într-o singură fiinţă, într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voinţă, într-o singură activitate, într-un singur principiu, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăţie, cunoscută în trei ipostase desăvârşite, dar adoratã într-o singurã închinăciune, mărturisitã şi adorată de toată făptura raţională. Ipostasele sunt unite fără să se amestece şi despărţite fără să se despartă, lucru care pare şi absurd.

Credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, în care ne-am şi botezat. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: „Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19)

Credem într-unul Tatăl, principiul şi cauza tuturora; nu s-a născut din cineva; singurul care există necauzat şi nenăscut; este făcătorul tuturora. Este prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi purcedătorul prea Sfântului Duh.

11sfnta treime

Credem şi într-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a născut din Tatăl înainte de toţi vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deofiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Când spunem că Fiul este mai înainte de toţi vecii, arătăm că naşterea Lui este în afară de timp şi fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu, „strălucirea slavei, chipul ipostasei Tatălui” , înţelepciunea şi puterea cea vie , Cuvântul lui cel enipostatic, icoana substanţială, desăvârşită şi vie a nevăzutului Dumnezeu , nu a fost adus din neexistenţă la existenţă, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl şi în Tatăl, născut din el din veşnicie şi fără de început. Căci n-a fost cândva Tatăl, când n-a fost Fiul, ci odată cu Tatăl şi Fiul, care s-a născut din El. Căci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tată, fără de Fiu. Iar dacă ar fi fără să aibă Fiu, n-ar fi Tată. Şi dacă ar avea mai pe urmă Fiu, ar deveni mai pe urmă Tată, nefiind înainte de aceasta Tată, şi astfel s-a schimbat din a nu fi Tată în a deveni Tată, lucru mai rău decât orice blasfemie. Căci este cu neputinţă să spunem că Dumnezeu este lipsit de facultatea firească de a naşte. Iar facultatea de a naşte constă în a naşte din El, adică din propria Sa fiinţă ceva asemenea cu El după fire. Este însă necucernic să spunem cu privire la naşterea Fiului că a mijlocit oarecare vreme şi că existenţa Fiului este posterioară existenţei Tatălui. Deoarece spunem că naşterea Fiului este din El, adică din natura Tatălui. Iar dacă admitem că Fiul nu coexistă dintru început cu Tatăl, din care este născut, atunci introducem o schimbare în ipostasa Tatălui, anume că nefiind dintru început Tată a devenit pe urmă Tată. În adevăr, chiar dacă lumea s-a făcut pe urmă, totuşi nu s-a făcut din fiinţa lui Dumnezeu. Ea a fost adusă, prin voinţa şi prin puterea Lui, de la neexistenţă la existenţă; dar prin aceasta nu urmează o schimbare a firii lui Dumnezeu. Naşterea este actul prin care se scoate din fiinţa celui care naşte cel ce se naşte asemenea cu el dupã fiinţă. Zidirea şi crearea, însă, este un act extern, în care ceea ce se zideşte şi se creează nu provine din fiinţa celui care zideşte şi creează, ci este cu totul deosebit de el.

o-duminica-binecuvantata-prieteni-dragi_dc1ce8d93e5bf8

De asemenea, credem şi în unul Sfântul Duh, Domnul şi făcătorul de viaţă, care purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, împreună închinat şi slăvit cu Tatãl şi cu Fiul, ca fiind de aceeaşi fiinţă şi coetern. Credem în Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducător, izvorul înţelepciunii, al vieţii şi al sfinţeniei. El este şi se numeşte Dumnezeu împreună cu Tatăl şi cu Fiul; nezidit, desăvârşit, creator, atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în purtare; El stăpâneşte întreaga zidire, dar nu este stăpânit; îndumnezeieşte, dar nu se îndumnezeieşte; desăvârșeşte, dar nu se desăvârșeşte; împărtăşeşte dar nu se împărtăşeşte; sfinţeşte, dar nu se sfinţeşte; mângâietor, deoarece primeşte rugăciunile tuturor; în toate asemenea Tatălui şi Fiului; purces din Tatăl şi dat prin Fiul, este primit de toată zidirea. Zideşte prin El însuşi, dă fiinţă universului, sfinţeşte şi ţine.

Nu pot si nici nu indraznesc , simplu mirean cum sunt , sa comentez  adevarul revelat al Unicei Dumnezeiri in trei , nedespartite persoane  : Tatal,  Fiul si Duhul Sfant. Din Sfanta Scriptura am inteles acest fenomen , ne inchinam Dumnezeului nostru si ne adresam Lui , rugandu-ne , slavindu-L si cerandu-ne iertare : Slava Tatalui, Fiului si Sfantului Duh! AMIN

 

postare –  Cristina David

 

 

 

De ce se aprinde candela inaintea icoanelor? – Raspuns dat de Sfantul Nicolae Velimirovici

De ce aprindem candela? se întreabă uneori creştinii. Sfântul Nicolae Velimirovici oferă o sistematizare a motivelor pentru care facem acest lucru, pe care o redăm mai jos.

altarul casei

Scrisoarea a 18-a. Domnului P. J. care întreabă de ce se aprinde candelă înaintea icoanelor.

Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956)

În primul rând, deoarece credinţa noastră e lumină. Hristos a zis: Eu sunt lumina lumii. Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.
În al doilea rând, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfântului în faţa căruia aprindem candela – fiindcă sfinţii sunt numiţi fii ai luminii.
În al treilea rând, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate şi pentru gândurile şi dorinţele noastre rele, şi să ne cheme la calea sfinţeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune.
În al patrulea rând, ca să aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jertfit totul pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoştinţe şi luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune şi viaţă şi sănătate şi mântuire şi tot ce ne poate da numai nemărginita dragoste cerească.
În al cincilea rând, ca să fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră şi la rugăciune şi ne abat gândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul şi fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui.
În al şaselea rând, ca să ne dea imbold la ardere de sine. Precum untdelemnul şi fitilul ard în candelă, supuse voii noastre, aşa să ardă şi sufletele noastre cu flacăra dragostei în toate pătimirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu.
În al şaptelea rând, ca să ne înveţe că după cum candela nu poate să se aprindă fără mâna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nu poate Să se aprindă fără sfântul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plină cu toate virtuţile – fiindcă toate virtuţile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprinde.

Fie ca Lumina Mântuitorului să strălucească şi în voi!

sursa: http://ro.orthodoxwiki.org

 

NOTA

Ca pentru orice alt lucru pentru care dorim să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu, aprinderea candelei se începe cu rugăciune. De aceea, aprinzând candela, este potrivit să rostim şi următoarea rugăciune:

???????????????????????????????

O frumoasa rugaciune care se rosteste la aprinderea candelei

Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. Amin!
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin!

 
În casele creştinilor, este de asemenea potrivit să ardă în permanenţă o candelă sau cel puţin ca ea să fie aprinsă la vremea rugăciunii. . Aşadar, creştinul aprinde lumânarea sau candela ori de câte ori, in vreun fel anume, doreste să se întâlnească cu Dumnezeu. Candela aprinsă este semn al nădejdii pe care noi ne-o punem în Dumnezeu, ca El să fie ocrotitorul nostru , al familiei si al casei noastre. Cine nu poate păstra candela mereu aprinsă (desi asa recomanda Parintele Cleopa) este bine să o aprindă seara, sau ori de câte ori se roagă.

In seara dinaintea unei zile de sarbatoare  este foarte bine sa aprindem candela (daca avem o icoana a respectivului sfant in fata ei – de nu, in fata altei sfinte icoane) si sa o ardem pe tot parcursul zilei sarbatorii respective.

Unele candele din biserici (mai ales cele din altar) rămân aprinse în permanenţă, ca un semn al prezenţei Duhului Sfant şi al rugăciunii neîncetate a Bisericii. Celelalte candele din biserică se aprind îndeosebi în timpul slujbelor bisericeşti.

Pentru mine, imaginea luminii candelei aprinse semnifica dragostea , speranta si evlavia pe care sufletul nostru le simte in ruga lui fierbinte indreptata spre ceruri, de unde ne vine tot ajutorul si ocrotirea. Amin

articol postat de Cristina David

 

 

Parintele Rafail Noica a conferentiat la Cluj, in prezenta a mii de credinciosi – 30 mai 2013

Demna de remarcat este revenirea in lume a Parintelui Rafail Noica despre care stim ca de multa vreme duce o viata de sihastru asa precum si-a dorit , departe de framantarile vietii din zilele noastre . Viata cuviosiei sale este petrecuta in rugaciuni continui pentru neamul sau pe care doar Dumnezeu in mare mila Lui il poate ajuta in situatia nespus de grea in care se afla de mult timp . Avem mare nevoie de duhovnici cu har care sa isi dedice viata zi si noapte in post si rugaciune pentru ca bunul Dumnezeu sa se indure a trece cu vederea multele pacate , incalcari ale poruncilor Lui savarsite la toate nivelele unei vieti saracite in Duh si adevar. Indemnul adresat celor prezenti la conferinta a fost exact acesta : ca fiecare dintre noi sa doreasca sa inceapa a trai o altfel de viata : mai curata ,mai lipsita de pacate , cu gand la cele sfinte si fapte pe potriva. Nimeni din cei care Il ignora pe Dumnezeu si Il exclud din gandul si modul de viata nu are cum sa astepte binele.

Cristina David

Mii de credincioşi au participat joi, 30 mai 2013, la conferința suținută de Părintele Rafail Noica, la sala Auditorium Maximum a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

conferinta parintelui Rafail in 31 mai 2013 la Cluj

Datorită numărului foarte mare de oameni veniţi din alte judeţe ale ţării, dar şi din străinătate sala a devenit neîncăpătoare. Astfel organizatorii au instalat în foaierul Colegiului Academic un videoproiector pe care a fost transmisă conferința cu titlul “S-a dus să-l Vadă precum este” susținută de părintele Rafail Noica, în organizarea Arhiepiscopiei Clujului și Facultăţii de Teologie Ortodoxă din municipiu, la împlinirea a 20 de ani de la mutarea la Domnul a Arhimandritului Sofronie Saharov.

În debutul întâlnirii duhovnicești ÎPS Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei i-a mulțumit părintelui Rafail că a acceptat invitația de a veni la Cluj și de a vorbi despre virtuțile marelui părinte duhovnicesc, Sofronie Saharov. Părintele Rafail Noica, un adevărat trăitor al ortodoxiei şi un vieţuitor al unei sihăstrii din zona Lăzeşti, din Munţii Apuseni a elogiat personalitatea marelui părinte duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Sofronie Saharov și a arătat viața plină de virtute și de sfințenie a părintelui său îndrumător, lângă care a ucenicit mai bine de 30 de ani.

Cuviosul Parinte Arhimandrit Sofronie Saharov

În cadrul cuvântării sale părintele Rafail Noica a făcut referire și la anumite momente petrecute alături de părintele Sofronie în cei 30 de ani de ucenicie, precum și îndemnurile și sfaturile oferite de acesta, ucenicilor săi, pentru aducerea lor la dreapta credință și descoperirea cu adevărat a lui Dumnezeu. Părintele Rafail Noica i-a îndemnat în cuvântul său duhovnicesc, pe toți cei prezenți, să înceapă să trăiască altfel, fără de păcat, iubind pe aproapele și pe Dumnezeu.

Parintele-Sofronie-si-ucenicii-parintii-Zaharia-Simeon-Chiril-Rafail-300x215

Parintele Sofronie si ucenicii sai : parintii Zaharia, Simeon, Chiril si Rafail

La final parintele Rafail Noica a răspuns întrebărilor venite din partea celor prezenți, oferindu-le sfaturi și îndemnuri duhovnicești.

Totodată persoanele ce au participat la conferință au putut cumpăra cartea “S-a dus să-L vadă precum este” tiparită de Editura Renașterea cu binecuvântarea ÎPS Părinte Andrei si în traducerea Anielei Siladi.

Volumul conține mai multe articole, studii, evocări și diferite amintiri despre părintele Sofronie Saharov, publicate de-a lungul timpului în revista “Buisson Ardent” a Asociației “Sfântul Siluan”. Cartea conține și o prefață a Părintelui Mitropolit Andrei și un cuvânt al părintelui Rafail Noica rostit în 2007 la conferința dedicată părintelui Sofronie, care a avut loc la Atena. Textul părintelui Rafil Noica se intitulează „Cuvântul Proorocesc și trăirea harului după Arhimandritul Sofronie”.

Potrivit părintelui Cătălin Pălimaru, directorul Editurii Renașterea, prin această carte s-a dorit semnalarea a ceea ce a însemnat teologia, opera și trăirea părintelui Sofronie Saharov pentru viața Bisericii Ortodoxe din secolul al XX-lea.

sursa: radiorenasrerea.ro

Rugăciunea părintelui Sofronie Saharov  (tradusă de părintele Rafail Noica)

Confession_1

Tu Doamne Cel veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

Eu n-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie decat numai în Tine, Dumnezeule.  Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine.

Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi:
Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi:
”orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”.

De aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine:
Curateste-ma de orice intinaciune a trupului si a duhului.
Invaţă-mă să ma rog cum se cuvine.
Binecuvintează această zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice.

Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune,dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta.

Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat.
Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie.

Tu cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-ţi sunt ascunse Ţie.
De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine.

Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice fel de pornire care nu-Ti este bineplacuta Tie şi-l răneste pe aproapele meu.

Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
Iar dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, in care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.

Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultimea mea răsuflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, astfel ca poruncile Tale să fie singură lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci.

Doamne, rogu-Te, ai milă de mine!
Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine.
In nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari, dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea.

Miluieşte-mă! Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele, ci mai degraba sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea.

Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi conştiinţă.
Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt.
Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-Ti pot aduce căinţă cu vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e încă oarba.

Iar când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta.
Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale.
Curăţeşte-mă de toate gândurile tainuite, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.
Doamne, în mare mila Ta şi nemarginita Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea!

AMIN!

 linie

A scrie despre Parintele Arhimandrit Sofronie este o mare indrazneala, ba chiar o nesabuinta; cum sa cutezi sa scrii ceva despre un munte al lui Dumnezeu, si inca un munte sfant, de vreme ce nu esti decat un biet firicel de praf inaintea staturii lui spirituale de titan al Duhului? – spuneau editorii athoniti ai uneia dintre editiile romanesti ale cartilor sale.

Parintele Sofronie este astazi un nume foarte familiar aproape tuturor ortodocsilor, din intreaga lume — daca nu pentru altceva, macar pentru cartea „Cuviosul Siluan Athonitul, prin care l-a facut cunoscut intregii lumi pe marele Staret din Sfantul Munte, „propovaduitor al iubirii lui Hristos“, ce i-a fost parinte si povatuitor duhovnicesc aproape zece ani. Parintele Sofronie, rus prin nasterea dupa trup, athonit dupa nasterea din nou a monahismului si englez dupa tara in care a vietuit mai bine de patru decenii si care-i adaposteste fericitul mormant, iar dupa mostenirea duhovniceasca lasata in urma – apartinator a toata lumea.

Urmariti continuarea articolului dand click pe link-ul de mai jos :

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2012/07/15/sfantul-sofronie-saharov-nu-puteti-pastra-rugaciunea-pentru-ca-nu-va-rugati-pentru-oameni/ )

Saptamana Alba

Saptamana Alba

Incepand cu 11 martie, ortodocsii intra in „Saptamana Alba sau a branzei”. In aceasta saptamana nu se mai consuma carne, iar in zilele de miercuri si vineri se face dezlegare la oua, lapte, branza si peste. In calendarele bisericesti, pentru aceste zile apare mentiunea „harti”, un termen popular care desemneaza zilele de dezlegare a postului.

Miercuri, 13 martie, se rosteste pentru prima data in perioada Triodului, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul – „Doamne si Stapanul vietii mele”, rugaciune care inceteaza in miercurea din Saptamana Mare.

jKfUbXwaEnpQateqOWGV

In zilele de miercuri si vineri din „Saptamana Alba” nu se savarseste Sfanta Liturghie, cele doua zile sunt aliturgice.

In Sambata lasatului sec de branza, Biserica ii pomeneste pe toti barbatii si femeile care au fost „luminati prin postire”. Aceasta zi este numita „a ascetilor”. Biserica ii aseaza ca modele, calauzitori pentru parcurgerea postului si a pocaintei:

„Veniti toti credinciosii sa laudam cetele cuviosilor parinti: pe Antonie capetenia, pe luminatul Eftimie, pe fiecare deosebit si pe toti impreuna si vietile acestora ca un alt Rai al desfatarii cu gandul socotindu-le …”.

Duminica, 17 martie, exista randuiala de a se cere iertare. Este cunoscuta sub denumirea de „Duminica Iertarii”. Asadar, prima incercare de iesi biruitori din lupta cu pacatul este iertarea, reintoarcerea la iubire. Este dureros ca aceasta slujba unica lipseste din multe biserici. Faptul ca e intalnita mai mult in manastiri, denota despartirea noastra de duhul Bisericii. Aceste randuieli sunt trepte spre a deschide inima catre „o alta lume”. Din cauza pacatului, omul a pierdut puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Si prin aceste randuieli, Biserica ne poarta incet catre unirea cu Dumnezeu.

Mai sunt cateva zile pana la intrarea in Postul Sfintelor Pasti. Sa nu ne abatem de la el. Acest post este ajutorul pe care ni-l daruieste Biserica spre a pune capat „celor vechi” si a intra intru „cele noi”. Indiferent cat de grele sunt conditiile in care traim si cat de mari sunt obstacolele ridicate de cei din jurul nostru, nimic nu trebuie sa ne opreasca din a lua in serios Postului Sfintelor Pasti.

Adrian Cocosila -crestinortodox.ro

NOTA  –  conform pravilei bisericesti inceteaza …noi o putem spune in fiecare zi . Insa ce putem incerca in post, cerand multa vointa si ajutor de la bunul Dumnezeu , este ca odata cu rostirea zilnica a acestei frumoase rugaciuni sa ne silim a nu repeta greselile noastre zilnice (ce zic eu zilnice, poate ca sunt in fiecare ceas cum spune Parintele Arsenie Boca). Doamne ajuta!

Cristina David