Marele si Sfantul Post – prilej de curatire a sufletului si a mintii , intarire a credintei si smereniei

Am intrat, incepand din seara trecuta a Duminicii Iertarii le vremea Vecerniei, in Postul Mare – lung, aspru , dar prilej binevenit de spalare, limpezire si in final curatare a sufletului nostru.2-ru-4252df33e23b2926c906961fbf6d7f3e

Cu fiecare post randuit in timpul anului, ni se cere noua, credinciosilor mireni, sa ne dam mai multa silinta si sa fim foarte atenti la felul in care implinim poruncile. Pana aici lucrurile suntdestul de  clare . Mai stim , am aflat ca psotirea nu presupune numai abtinerea de la mancare multa dar mai ales infranarea limbii de la barfa , inlaturarea gandurilor de judecare a semenului si inlocuirea acestor porniri veninoase pentru minte si suflet , si multa, multa rugaciune. Asemenea, postirea presupune nu istovire fizica dar eliminarea cu desavarsire a inclinarii spre trandavie.

“Nu este pacat mai greu, maicuta, nu e nimic mai groaznic si mai pierzator pentru duh ca trandavirea”, spunea batiuska Serafim (Sfantul Serafim de Sarov staret la Manastirea de la Sarov – Diveevo)  drept care le poruncea maicilor sa ia paine cu ele la lucru. “Iti pui coltucul in buzunar, spunea el. Cand obosesti, cind esti istovita, nu te trandavi: mananca putina paine, si iar la lucru!” El le poruncea chiar si sub perna sa aiba putina paine. “Vin peste tine trandavirea si gandurile, maicuta, spunea batiuska Serafim, scoateti painicica si mincati, si trandavirea are sa treaca, painicica o s-o goneasca si o sa va dea somn bun dupa osteneala, maicuta!”.

„Sa nu postim in intelesul stramt: sa fim multumiti ca nu mancam carne, oua, branza sau altceva, dar mancam carne de om, muscand cu vorba, clevetind, osandind, min­tind sau jurand stramb” spunea Parintele Arsenie Boca

“Postul adevarat este abtinerea de la orice lucru rau”. (Sf. Teodor Studitul) – spuse pe care le apreciez in mod deosebit . Asadar a posti inseamna, in cele mai putine cuvinte , a te abtine de la orice lucru rau facut si repetat de nenumarate ori. Cand ne dam seama ce inseamna acest „RAU” , cand il constientizam in toate faptele, cuvintele si gandurile noastre, se trezeste in noi parerea de rau, remuscarea .

„Am intrat în limanul Postului Mare.Să ne facem acum vreme pentru a ne cerceta pe noi înşine cu luare-aminte şi în amănunţime: usile pocaintei se deschid pentru noi mai larg ! ” (Sfantul Ignatie Briancianinov – din predica in lunea primei saptamani a Postului Mare)

Intrarea in Marele Post inseamna si trebuie sa fie o chemare la pocainta, deci.

La inceputul Postului, ca un “preludiu” al acestuia, ca un “acordaj” inainte de “armonia” deplina, aflam Marele Canon de Pocainta al Sfantului Andrei Criteanul – Impartit in patru parti, este citit la Vecernia cea Mare, in serile primelor patru zile ale Postului.

Rolul si scopul Canonului cel Mare este sa ne descopere pacatul si, astfel, sa ne conduca spre pocainta sa descopere pacatul nu prin definitii si insiruiri ale faptelor noastre ci printr-o adanca meditatie asupra maretei istorii biblice, care este, cu adevarat, o istorie a pacatului, a pocaintei si a iertarii. (preot Alexander Schmemann)

Aceasta meditatie ne dezvaluie cu o viziune total diferita asupra omului, asupra vietii sale, asupra telurilor si motivatiilor sale. Ea ne aduce la recunoasterea pacatului prin aplecarea spre interiorul nostru – o analiza temeinica si aprofundata prin care pocainta devine din nou posibila.

Tot Parintele Arsenie Boca sublinia insemnatatea Postului si semnificatia lui in viata noastra – stradania credinciosului de a se inalta sufleteste indeprtandu-se de pacat.

Ce este postul? – Ucigasul pacatelor.

Vremea postului:

–  vremea pocaintei,

–  vremea marturisirii pacatelor,

–  vremea iertarii,

–  vremea insanatosirii de boli,

–  vremea infranarii poftelor.

De ce? – Ca sa fie peste noi ocrotirea lui Dumnezeu.

As adauga ca pe toate acestea le putem obtine sporind smerenia si inmultind rugaciunea.

 

 

10991589_10202802520738896_6612318324661185696_o

In completare va invit sa cititi din invataturile Sfintilor Parinti cu privire la POST  –  un indreptar deosebit de folositor pentru cei care doresc lamuriri amanuntite de la oameni mult sporiti duhovniceste.

http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/sfinti-parinti/poruncile-postului-in-invataturile-sfintilor-parinti/

postare Cristina David

 

 

 

 

 


 

In Postul Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos – ganduri si impliniri

Mai mult ca oricand in timpul anului , in perioada Postului Mare ne gandim , incercam si ne straduim sa implinim poruncile Domnului nostru Iisus Hristos  date noua spre a ne putea mantui si a fi rasplatiti cu viata vesnica.

Nici unul dintre cei care ne angajam sa respectam cerintele acestui post lung nu putem afirma ca este un lucru usor.

Impletirea binelui cu raul – pedeapsa grea pe umerii omului

Ne aflam de peste doua saptamani in Postul Mare al Invierii Domnului si inca nu ne-am dedat cum s-ar spune acelui fel de a fi , de a ne comporta, de a vorbi si judeca lucrurile – acelea care sunt bine placute Domnului , pe care El Insusi ni le-a predicat si exemplificat prin viata  Lui aici ,printre noi. Ne vine foarte greu, desi dorim si vrem, chiar incercam sa ne apropiem de acest mod exemplar de a ne trai viata.

indexnm

De ce oare ? In lumea noastra ( pe care singuri ne-am alcatuit-o , conform imperfectiunii noastre) precum si in noi insine, binele coexista cu raul , nu exista puritate absoluta aici pe planeta noastra minunata unde chiar frumusetile naturii ar trebui sa ne indemne mereu la o lucrare continua de desavarsire a sufletului , a mintii. Daca mintea ne-o imbogatim de-a lungul anilor prin studii de tot felul asa incat putem ajunge, unii dintre noi, la o cunoastere cuprinzatoare in domeniile pregatirii noastre , sufletul pare sa ramana neglijat , uitat aproape…iar ca urmare a nepasarii nostre pentru viata duhovniceasca, sufletul se innegreste de multe faradelegi si  rautati . Are loc paralizarea sufletului despre care vorbeste Sf Ioan de Kronstadt intr-o predica a sa in a doua Duminica din Postul Mare si se impune ridicarea nostra cat mai urgenta prin pocainta sincera, facuta din inima.

„Dar noi cum Ii rasplatim Domnului pentru toate milele Lui fata de noi? Ii rasplatim cu nerecunostinta, cu naravuri rele, cu invartosarea inimii, cu necredint, cu imprastiere, cu impotmolirea in pacate  si cu nepocairea pentru acestea. Dar vom putea face asta intotdeauna ? Nu se va umple in scurta vreme masura indelungii rabdari a lui Dumnezeu fata de noi?

Sa ne venim in fire, sa ne trezim, sa ne pocaim din suflet, cat mai este inca timp pentru pocainta. Sa invatam cuvantul lui Dumnezeu, mergand cu ravna la biserica, si sa ne indeletnicim cu binefa­cerile si milosteniile.”

<<In toata vremea postul este de folos celor ce-l tin pre dansul...>>, spune imnografia Bisericii noastre din vremea Postului Mare.  Sfantul Ioan Gura de Aur  intr-unul din cuvintele sale de la Pasti, zice:

A trecut vremea postului, dar nu a trecut si trebuinta postului“.

Sa ne reamintim ca ne aflam in Postul Mare , iar Duminica trecuta s-a citit Evanghelia vindecarii slabanogului din Capernaum, acel om neputincios care a fost adus in fata Lui Iisus purtat pe o targa de prietenii lui, spre vindecare. Trupul lui era paralizat , nu se putea folosi de maini, de picioare . Dar  ii era paralizat si sufletul sau , omul era bolnav de „o paralizie duhovniceasca” pricinuita de multele pacate si patimi care il consumasera o viata intreaga, astfel fiind condamnat la moarte vesnica in intuneric.

saintjohnofkronstadt1908

„Orice pacat este insotit de paralizia sufletului, ca urmare a caderii de la Dumnezeu, in Care este viata si puterea noastrasi intrucat cu totii paca­tuim, cu totii suntem slabanogi, cu totii suntem paralitici. Cum sa ne vindecam de aceasta parali­zie, de acest inceput al mortii vesnice?  Prin poca­inta neprefacuta, adanca, deplina, pentru paca­te.”

Tocmai de aceea s-a si randuit sa se citeasca astazi Evanghelia despre slabanog, ca prin starea acestuia, care era urmare a paca­telor, sa miste inimile noastre si sa ne impinga la pocainta osardnica. Tocmai de aceea l-a vindecat Iisus Hristos pe slabanog, daruindu-i mai intai iertarea pacatelor.

Şi vazand Iisus credinta lor, adi­ca a celor care-l purtau pe slabanog, i-a zis slaba­nogului: „Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!” (Mc. 2,5).

Prietenii slabanogului au dovedit mare mila pentru el si starea deporabila in care se afla , auzisera de minunile facute de Iisus si au venit la El cu credinta .

Cum sa facem si noi acelasi lucru , mai ales in saptamanile postului care este randuit anume inainte de Sfanta Duminica  Invierii spre a ne aduce mai mult aminte de mila si dragostea Domnului Iisus Hristos care S-a jertfit pentru noi? Sa gandim in fiecare zi la cele petrecute atunci , la invatatura plina de miez duhovnicesc  a Mantuitorului  menita a ne lumina mintea si a ne inmuia inimile. Iar apoi, de la ganduri sa ajungem la fapte , la impliniri . Acum este vremea sa ne straduim cu vointa mare ca sa ne tamaduim sufletul vatamat de relele facute. Sa aratam milostenie aproapelui nevoias, sa ne rugam pentru cei bolnavi, sa gandim de bine la cei din jurul nostru , sa rezistam ispitelor de tot felul , cu alte cuvinte sa ne intarim duhovniceste intr-o asa masura incat cand postul ia sfarsit, noi sa avem deja armele de trebuinta pentru ingrijirea sufletului in continuare. Caci asa cum spunea marele ierarh Ioan Gura de Aur, trebuinta postului nu trece o data cu el.

Voi reda spre adancire a ideii continute in articol , ultima parte a cuvantului Sfantului Ioan de Kronstadt in Duminica a doua din Postul Mare :

Cu totii suntem bolnavi sau neferi­citi intr-o privinta sau alta, si cu totii dorim, din firescul instinct de conservare, sa fim sanatosi si in bunastare. Sa ne amintim ca bolile noastre, fiind adesea, in ce priveste obarsia, rodul propri­ilor noastre faradelegi, al propriei noastre lipse de prevedere sau vieti neinfranate, sunt la fel de des, in ce priveste puterea si lungimea, pedeap­sa dumnezeiasca pentru pacatele noastre. Daca vrem sa scapam de boli, trebuie mai intai sa nimi­cim pricina lor launtrica, pacatele: atunci, neno­rocirea dinafara va trece de la sine. Sa ne amin­tim ca bolile si moartea n-ar fi in neamul ome­nesc daca prin primul om n-ar fi intrat in lume pacatul. Oamenii n-au decat sa-si inchipuie ce pricini ale bolilor vor, dar daca vor patrunde in miezul lucrurilor vor ajunge la cea mai insemna­ta dintre pricinile lor, si anume la faptul ca firea trupului omenesc a fost candva vatamata puter­nic, fiind vatamata si acum de o anumita putere launtrica dusmanoasa, si tocmai de aceea este atat de simtitoare chiar si fata de cele mai mici schimbari ale stihiilor, tocmai de aceea a devenit atat de slaba si lesne de stricat.

Acum este vreme de tamaduire a sufletului. Asadar, sa fugim de pacate, care fac sufletul sa se imbolnaveasca si sa sufere, si tamaduirile noastre degraba vor rasari (Is. 58, 8). Amin!

articol postat de Cristina David

Miercurea Mare in Saptamana Patimilor – Ucenicul si Pacatoasa

MIERCUREA MARE:  Ziua in care Iisus a fost tradat de Iuda. Se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat picioarele Mantuitorului

In aceasta zi ale carei intamplari le rememoram cu un sentiment de mare vinovatie si  adanca parere de rau in fiecare an in Saptamana Patimilor , suntem preveniti, avertizati, ca in viata noastra aici in lume noi nu suntem absolviti de riscul tradarii Lui Hristos. Acest gest deplorabil , josnic si ticalos   are loc de fapt zi de zi…este foarte usor a cadea in pacate de orice fel …Femeia pacatoasa ne readuce insa speranta si curajul in suflet pentru ca pocainta ei desavarsita a mantuit-o.  «Pentru ce aduceţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine”

separator

Miercurea Mare a Săptămânii Patimilor ne apropie de Sfintele Paşti. Denia din această seară îl aduce în prim-plan pe Iuda, apostolul trădător, şi, totodată, se face pomenirea femeii păcătoase care, în dorinţa de a i se ierta păcatele, a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos.

Aceasta este ziua în care Iuda Iscariotenaul L-a vândut pe Iisus pentru treizeci de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă. Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care creştinii postesc pe tot parcursul anului, cu excepţiile zilelor marcate ca harţi în calendarul ortodox.

spalarea-picioarelor

miercurea-mare-245x300

Evangheliile povestesc că Iisus a petrecut ziua de miercuri în Betania, în familia prietenilor săi, Lazăr, cel înviat din morţi, Marta şi Maria, şi în casa lui Simon Leprosul. „Pe când se afla Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir scump şi l-a turnat pe capul Lui, când şedea El la masă. Şi văzând aceasta ucenicii Lui, le-a părut rău şi au zis: «Pentru ce s-a făcut această pagubă? Căci acest mir se putea vinde pe un preţ mare şi se putea da săracilor». Iisus, însă, înţelegând aceasta le-a zis: «Pentru ce aduceţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine. Căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Aceasta, turnând acest mir pe trupul Meu, M-a pregătit pentru îngropare. Şi drept vă spun: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei»”. (Matei, 26,6-13).

sursa : http://alba24.ro

 

Voi atasa in continuare fragmente din Cuvantul rostit in Miercurea Mare de Sfantul Luca al Crimeei in vremea cand era mare ierarh in Biserica Ortodoxa a Rusiei :

 

Inima curăţită prin dragoste şi pocăinţă

 

Astăzi am ascultat pericopa evanghelică despre cele petrecute în Miercurea Mare. Doar vorbind despre cumplita fărădelege ce nu are asemănare în toată istoria lumii şi simt că mă cuprinde tulburarea. Ce ar mai fi de adăugat? Nimic. Vreau doar să vă adun luarea-aminte asupra celor auzite, fiindcă pe acest subiect se poate vorbi la nesfârşit, pătrunzând în fiecare cuvânt al Evangheliei, iar a vă învăţa să faceţi, asta e datoria mea, deoarece cuvintele evanghelice sunt sfinte, mari; cuvinte mai adânci şi mai mari ca ele nu se găsesc în cărţile omeneşti. Continuare»

sursa : http://www.razbointrucuvant.ro/

postare publicata de Cristina David

Saptamana Alba

Saptamana Alba

Incepand cu 11 martie, ortodocsii intra in „Saptamana Alba sau a branzei”. In aceasta saptamana nu se mai consuma carne, iar in zilele de miercuri si vineri se face dezlegare la oua, lapte, branza si peste. In calendarele bisericesti, pentru aceste zile apare mentiunea „harti”, un termen popular care desemneaza zilele de dezlegare a postului.

Miercuri, 13 martie, se rosteste pentru prima data in perioada Triodului, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul – „Doamne si Stapanul vietii mele”, rugaciune care inceteaza in miercurea din Saptamana Mare.

jKfUbXwaEnpQateqOWGV

In zilele de miercuri si vineri din „Saptamana Alba” nu se savarseste Sfanta Liturghie, cele doua zile sunt aliturgice.

In Sambata lasatului sec de branza, Biserica ii pomeneste pe toti barbatii si femeile care au fost „luminati prin postire”. Aceasta zi este numita „a ascetilor”. Biserica ii aseaza ca modele, calauzitori pentru parcurgerea postului si a pocaintei:

„Veniti toti credinciosii sa laudam cetele cuviosilor parinti: pe Antonie capetenia, pe luminatul Eftimie, pe fiecare deosebit si pe toti impreuna si vietile acestora ca un alt Rai al desfatarii cu gandul socotindu-le …”.

Duminica, 17 martie, exista randuiala de a se cere iertare. Este cunoscuta sub denumirea de „Duminica Iertarii”. Asadar, prima incercare de iesi biruitori din lupta cu pacatul este iertarea, reintoarcerea la iubire. Este dureros ca aceasta slujba unica lipseste din multe biserici. Faptul ca e intalnita mai mult in manastiri, denota despartirea noastra de duhul Bisericii. Aceste randuieli sunt trepte spre a deschide inima catre „o alta lume”. Din cauza pacatului, omul a pierdut puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Si prin aceste randuieli, Biserica ne poarta incet catre unirea cu Dumnezeu.

Mai sunt cateva zile pana la intrarea in Postul Sfintelor Pasti. Sa nu ne abatem de la el. Acest post este ajutorul pe care ni-l daruieste Biserica spre a pune capat „celor vechi” si a intra intru „cele noi”. Indiferent cat de grele sunt conditiile in care traim si cat de mari sunt obstacolele ridicate de cei din jurul nostru, nimic nu trebuie sa ne opreasca din a lua in serios Postului Sfintelor Pasti.

Adrian Cocosila -crestinortodox.ro

NOTA  –  conform pravilei bisericesti inceteaza …noi o putem spune in fiecare zi . Insa ce putem incerca in post, cerand multa vointa si ajutor de la bunul Dumnezeu , este ca odata cu rostirea zilnica a acestei frumoase rugaciuni sa ne silim a nu repeta greselile noastre zilnice (ce zic eu zilnice, poate ca sunt in fiecare ceas cum spune Parintele Arsenie Boca). Doamne ajuta!

Cristina David

images24

Moartea care dobandeste Invierea – Parintele Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca – Moartea care dobândeşte Învierea

„Aproape n-aş putea spune când S-a smerit Dumnezeu mai mult înaintea omului: când S-a răstignit pe cruce, sau când S-a pogorât din Slava Lui de Dumnezeu, întrupându-Se în biata fire omenească.

Făcându-Se om se face carne, cu toate înclinaţiile ei. Dar Iisus n-a ascultat de ele de toate. Înclinarea senzuală a fost biruită, ca să trebuiască a fi biruită şi de noi. Aceasta se petrece în viaţă prin neîncetata lepădare de sine, prin crucea noastră cea de fiecare zi – cât abia de rămân zile neumbrite de tristeţe – şi desăvârşit se biruie prin moarte. Aşa se restabileşte temelia cea străveche.

Prin moartea pe cruce trupul se purifică şi ajunge expresie şi mijloc direct al Duhului dumnezeiesc, devine adevărat trup spiritual al Dumnezeului-Om , înviat.

Tot aşa şi noi, ne rugăm lui Dumnezeu să ne curăţească viaţa de întinăciune.El ne trimite câte-o răstignire în fiecare zi, câte-o săptămână a patimilor, câte-o viaţă pe cruce, iar noi, în nepriceperea noastră, neştiind căile lui Dumnezeu, ne rugăm mai cu foc să ne scape de cruce. Iisus n-a făcut aşa; nici noi să nu facem.

S-ar putea spune că Iisus S-a născut pe cruce.

Toată viaţa lui Iisus a fost ca atare. Iar din cea mai grea cruce: moartea, a izbucnit şi biruinţa cea mai mare: învierea sau omorârea morţii. Căci Iisus o biruise în viaţă; iar cu moartea Sa, cea de bună voie a biruit-o şi pentru toţi oamenii, de la începutul până la sfârşitul lumii.

Cu Învierea lui Iisus avem chezăşia că vom învia şi noi, ca Iisus, căci El e începătorul, pentru noi, în toate. Altă mărturie a veşniciei noastre, mai tare ca aceasta, nu ne-a dat nimeni.

Poate că tocmai fiindcă e cea mai tare, uluieşte obişnuitul în care dormim.”

In tacere…sa plangem si sa cerem iertare caindu-ne….


Adanca taina, aceea a durerii – traite in iubire pentru noi cei care am provocat aceasta mare durere.
L-am impins pe Creatorul nostru pana la sacrificiu…
Participarea Maicii Sale Sfinte la suferinta Fiului Ei este actuala, asa cum suferinta Lui Iisus crucificat, este actuala.
La fel sa fie si participarea noastra, a credinciosilor , la Patimile Domnului nostru in vremea  reamintirii in mintea si sufletul nostru a  Supremului Sacrificiu .

Acest cel mai important moment pentru omenire, acest tablou,
Hristos rastignit pe o cruce, poate fi el uitat vreodata?
Ceea ce cu ochii mintii vedem , cu mare ardoare dorim sa privim si cu ochii trupului si astfel gandul sa ne ramana mereu la acest minunat, si iubit, si cinstit, Hristos pe Crucea Sfanta.
Si iata cum Hristos si Crucea una sunt , sunt mantuirea.

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21)
Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8) AMIN

La noapte vom sarbatori cea mai mare victorie a Fiului Omului care prin divinitatea Lui a invins Moartea si pe vrajmas spre mantuirea sufletelor noastre si viata far’ de sfarsit. AMIN

Cristina David

Maica Durerilor

Durerea Maicii Domnului

In Vinerea Patimilor din Postul cel Mare suntem coplesiti de derularea rapida, sangeroasa si nedreapta a evenimentelor ce urmeaza ultimei cine petrecute de Domnul Iisus alaturi de aceia care i-au fost alaturi ca ucenici si prieteni timp de 3 ani si jumatate…Tradarea celui ticalos stapanit de patima banului a avut rezultatul mult dorit de fariseii care Il urau pe Iisus : Fiul Omului a fost prins, arestat, judecat , batjocorit si schingiuit ca un raufacator , apoi condamnat de propriul sau popor la rastignire , moarte crancena si umilitoare . Raul din om invinsese Binele, Iubirea, Adevarul. Asa era in plan sa fie….Dar Maica Lui nu stia, nu fusese prevenita , pentru inima ei blanda si iubitoare ceea ce s-a intamplat a fosto lovitura de nedescris in cuvinte , o agonie sufleteasca ….

O SCENA (intre altele) din filmul THE PASSIONS of THE CHRIST : DUREREA UNEI MAME care NU MAI ARE CUM sa isi apere sau salveze Fiul in fata primejdiei , cum a facut-o cand era copil ( mintea ei este un amestec de intamplari si impresii din trecut dar si din prezent – provocate de FRICA si DURERE precum si de DORINTA INSTICTIVA de a-si apara Fiul acum , Care este dus la moarte) . NEPUTINTA ei in fata RAULUI IMINENT , cred eu ca exprima la modul omenesc in forma cinematica , culmea ce o poate atinge durerea  unei mame : Mater Dolorosa / Maica Domnului Indurerata , la un mod care atinge sublimul acestui sentiment. Asa am simtit cand am vazut filmul iar scena nu s-a sters din memoria mea . Am cautat pe YOU TUBE si am gasit pasajul. Urmariti cum ratacirea mintii indurerate a Mamei aseaza cele doua momente dramatice in acelasi plan acum, desi despartite in timp : daca atunci de mult, totul s-a sfarsit cu bine, acum, sub privirea plina de groaza a Mariei care se simte cu totul neputincioasa , tot ce se intampla  duce la un sfarsit ingrozitor…trebuie sa fi fost peste puterile omenesti de indurare.

 

Cu fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista. O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”

Cristina David

 

549468_354180311285418_100000803571072_920938_367148230_n

Vasile Voiculescu – În Grădina Ghetsemani

Vasile Voiculescu – În Grădina Ghetsemani

Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul…
Cazut pe brânci în iarba, se-mpotrivea îtruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare stârnea în slavi furtuna.

O mâna nendurata, tinând grozava cupa,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gura…
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa…
Dar nu voia s-atinga infama bautura.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata…
Dar falcile-nclestându-si, cu ultima putere
Batându-se cu moartea, uitase de viata!

Deasupra fara tihna, se framântau maslinii,
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada.
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii

Si uliii de seara dau roate dupa prada.

Domnul Iisus in corpul Lui omenesc lupta cu slabiciunea naturii umane in fata mortii…dar divinitatea Lui stia care era Planul Tatalui si Menirea Lui aici pe pamant. Ca om cere ajutor de la Tatal, ca Dumnezeu, depaseste momentul de cumpana…Lui ii datoram mantuirea si viata noastra eterna .

FII cu NOI DOAMNE , si NOI cu TINE, in ZILELE PATIMILOR TALE !

SANGELE TAU SFANT VARSAT pentru NOI sa CURATEASCA SUFLETELE

NOASTRE de NEGRELE PACATE…ca LA SFANTA INVIERE a TA sa TE PRIMIM

cu INIMI PLINE de IUBIRE , CREDINTA si SPERANTA , sa NE SIMTIM DEMNI

de JERTFA TA ! AMIN

Cristina David