Vinerea Mare – moartea si ingroparea Domnului

Gandindu-ne la ce s-a petrecut cu mult timp in urma, atunci cand Iisus din Nazaret a fost „gasit” vinovat de blasfemie de catre marii ierarhi ai timpului , nu putem sa nu ne intristam si sa nu simtim doliu in sufletele noastre. Venise vremea, este foarte adevarat. Ca Fiul Omului sa fie dat pe mana mai marilor vremii pentru implinirea vrerii Lui Dumnezeu.

71547_03-rastignireadomnului

Nu putem sa ne exprimam inca bucuria inaltatoare pe care o vom simti-o in Duminica Invierii . Victoria Vietii asupra mortii se va petrece in momentul Invierii, nu inainte.

Astazi ne simtim coplesiti de suferintele indurate de Iisus in noaptea tradarii si ceasurile care au urmat. Este de dorit sa ne punem in locul Lui macar cu gandul, caci altfel nu am fi capabili sa induram ceea ce a suferit El. Iarta-ne, Doamne , nu ne parasi !

Am  ajuns ca sa inteleg din propriile trairi ca Dumnezeu nu ne paraseste niciodata , ci noi suntem aceia care prin faptele noastre ne indepartam de El. Atunci cand credinta noastra slabeste dintr-un motiv sau altul si frica ne copleseste cum i s-a intamplat lui Petru cand a avut curajul sa paseasca pe valuri , increzandu-se in puterile sale ca sa constate aproape imediat ca fara de ajutorul Domnului si Dumnezeului nostru nu putea..caci frica i-a stat in cale. Intareste-ne Doamne, ne lumineaza mintea sa vedem si sa intelegem slabiciunile noastre , sa ne smerim si sa primim ajutorul care numai de la Tine vine.

Cristina David

 

Prima parte a primului cuvânt rostit de Domnul Isus pe cruce este: „Tată, iartă-i…!”  Când Domnul Isus S-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”, El n-a rostit o rugăciune care să asigure mântuire tuturor celor ce se aflau atunci la cruce. Dar, mulţi dintre cei care au fost prezenţi acolo, mai târziu aveau să fie iertaţi şi mântuiţi, după cum am citit în Fapte 2 şi 4. Deci, această rugăciune s-a aplicat pentru ei.

Pe Cruce aflandu-Se  prin voia Sa , Domnul Iisus Hristos S-a rugat pentru noi : „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” Pentru ca asa ca si aceia care L-au condamnat la rastignire fara vreo vina, si noi cei de acum suntem la fel de surzi la invataturile Lui , nesocotind iubirea Lui si poruncile de vietuire care sa conduca la infratire si buna invoire intre oameni. Testamentul Lui lasat ucenicilor Sai la vremea despartirii , a fost incalcat de atatea ori incat nu ne putem astepta decat la o alta minune care sa ne aduca impacarea cu Dumnezeu.

Iisus Hristos nu ne-a parasit insa ,dupa cum a promis, si fiecarui om care are credinta deplina in El si in puterea Lui de mantuire ii acorda iertare prin marea Lui mila.

PUNEREA_IN_MORMANT

Inmormantarea Domnului s-a facut de catre Iosif si Nicodim, spre asfintitul soarelui. Femeile nu participau la acest act funerar, rezervat numai barbatilor. Ele stateau deoparte, privind totul in tacere. Mormantul era sapat piezis in stanca si consta dintr-o cripta precedata de un mic vestibul, care se inchidea cu o piatra verticala greu de urnit. Era un mormant nou, in care nu fusese asezat nimeni pana atunci. Acolo au asezat deci Trupul Domnului si, dupa ce au pravalit piatra la usa lui, Iosif, Nicodim si sfintele femei, s-au inapoiat in oras, ca sa respecte odihna Sabatului si a Pastelui iudaic. Era ultimul Sabat si ultimul Paste praznuit de Ucenicii Domnului dupa Legea Veche. Asa se incheie, dupa Sfintele Evanghelii, Patimile Mantuitorului.

In doua zile vom sarbatori cu mare bucurie Sfanta Inviere a Domnului Iisus Hristos care a invins moartea pentru toti cei care credem in El ! AMIN

postare de Cristina David

Toata grija cea lumeasca sa o lepadam…

„Noi care pre Heruvimi, cu taina inchipuim si facatoarei de viata Treimi, intreit sfanta cantare aducem. Toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam !” Imn introdus in aceasta varianta in cadrul Sfintei Liturghii la cererea imparatului Iustinian I in sec. VI.

Parintele Arhimandrit Teofil Roman – exarhul manastirilor din Arhiepiscopia Clujului si eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Cluj, la una din predicile sale despre grijile vietii (fragment)

“Aşadar, toate încercările noastre de a rezolva problemele bazându-ne pe propria noastră putere şi înțelepciune înseamnă grijă lumească. Faptul că omul nu încearcă să-şi pună încrederea în Dumnezeu şi poate, chiar dacă şi-o pune – că de multe ori Îl rugăm pe Dumnezeu în nevoile noastre de zi cu zi – dar o facem nu în perspectiva mântuirii şi a vieţii veşnice, ci o facem doar din dorinţa de a ne asigura un confort aici, pe pământ, un rai pământesc. Şi atunci bineînțeles că noi ne rugăm lui Dumnezeu, dar nici nu cred că este nevoie să facem aceasta, pentru că El oricum poartă de grijă de toate cele necesare. Nu? Zice că pe cei drepţi îi iubeşte, dar şi pe cei păcătoşi îi miluieşte şi răsare soarele şi peste unii, și peste alţii. Dumnezeu oricum poartă de grijă de zidirea Sa, de făptura Sa, cum am auzit că poartă de grijă şi de păsările cerului, şi de crinii câmpului. Nu-i nevoie pentru aceasta să ne rugăm stăruitor. Dar e nevoie de multă rugăciune pentru a ne vindeca mintea şi inima noastră de egoism, de încrederea în sine. Aceasta este marea tragedie a omului, marea lui cădere: faptul că el şi-a luat viaţa pe cont propriu şi s-a înstrăinat pe sine de Dumnezeu. Nu-şi mai vede adevărata lui împlinire în comuniunea cu Dumnezeu.”

O scurta nota :
Ne gandim noi la chinurile si moartea acceptate de Domnul nostru Iisus Hristos pe Cruce , pentru mantuirea noastra? Si daca facem acest lucru cat de des il facem? Constientizam cu adevarat ce s-a petrecut acolo, pe Sfanta Cruce care a devenit arma de neinvins a crestinilor impotriva vicleniilor vrajmasului ? Daca am vizualiza acest sacrificiu Sfant si ne-am uita la chipul Domnului care ne vede in tot ceea ce suntem , adica in ce gandim, spunem si facem , constiinta noastra ne-ar lamuri si ne-ar determina ca sa ne schimbam atitudinea si comportamentul. Spre binele nostru si mantuirea sufletelor noastre.1235985_4851363776764_2134864203_narticol postat de Cristina David

CUVINTE VII – „MOARTEA CARE DOBÂNDEŞTE ÎNVIEREA” – Parintele ARSENIE BOCA

CUVINTE VII – „MOARTEA CARE DOBÂNDEŞTE ÎNVIEREA” (Fragment) – Parintele ARSENIE BOCA

„Aproape n-aş putea spune când S-a smerit Dumnezeu mai mult înaintea omului: când S-a răstignit pe cruce, sau când S-a coborât din slava Lui de Dumnezeu, întrupându-Se în biata fire omenească.
Făcându-Se om se face carne, cu toate înclinaţiile ei. Dar Iisus n-a ascultat de ele de toate. Înclinarea senzuală a fost biruită, ca să trebuiască a fi biruită şi de noi. Aceasta se petrece în viaţă prin neîncetata lepădare de sine, prin crucea noastră cea de fiecare zi – cât abia de rămân zile neumbrite de tristeţe – şi desăvârşit se biruie prin moarte. Aşa se restabileşte temelia cea veche.
Prin moartea pe cruce trupul se purifică şi ajunge expresie şi mijloc direct al Duhului dumnezeiesc, devine adevărat trup spiritual al Dumnezeului-Om, înviat.
Tot aşa şi noi, ne rugăm lui Dumnezeu să ne curăţească viaţa de întinăciune. El ne trimite câte-o răstignire în fiecare zi, câte-o săptămână a patimilor, câte-o viaţă pe cruce, iar noi, în nepriceperea noastră, neştiind căile lui Dumnezeu, ne rugăm mai cu foc să ne scape de cruce. Iisus n-a făcut aşa; nici noi să nu facem.

3426_513761042003500_1254295969_n
S-ar putea spune că Iisus S-a născut pe cruce.
Toată viaţa lui Iisus a fost ca atare. Iar din cea mai grea cruce: moartea, a izbucnit şi biruinţa cea mai mare: învierea, sau omorârea morţii. Căci Iisus o biruise în viaţă; iar cu moartea Sa, cea de bună voie, a biruit-o şi pentru toţi oamenii, de la începutul până la sfârşitul lumii.
Cu Învierea lui Iisus avem chezăşia că vom învia şi noi, ca Iisus, căci El e începătorul, pentru noi, în toate.
Altă mărturie a veşniciei noastre, mai tare ca aceasta, nu ne-a dat nimeni.”

Sursa: Părintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.

 

 

Saptamana mare – Saptamana Patimilor

Insemnatatea si semnificatia Saptamanii Sfintelor Patimi in viata crestinilor ortodocsi

A inceput, inca de Duminica , Saptamana Patimilor , cea mai trista din intreaga durata a Postului cel Mare , care ne poarta in fiecare an prin locurile umblate de Domnul Iisus in ultimele Lui zile pe pamant si ne reaminteste sfintele Lui Patimi suferite pentru pacatosii lumii acesteia spre mantuirea sufletelor celor care vor crede in El , implinind astfel voia Tatalui ceresc.

Parintele Arsenie Boca in predica sa la Duminica Floriilor, ne spune :

Aceasta e intrarea triumfală în Ierusalim.Toată gloata aceasta, noroadele, aveau o bucurie ca niciodată. Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturora le învenina şi mai rău inima. Nici Iisus nu se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Toţi care-L cunoşteau în Ierusalim ieşiseră întru întâmpinarea Lui. în Ierusalim rămăseseră numai cei ce nu-L cunoşteau. Aceştia îl primesc rece şi cu suspiciuni.

Dar şi Iisus i-a provocat. A mers la Templu şi l-a găsit prefăcut de slujitorii lui în „peşteră de tâlhari”. „Tâlharii” negustoreau suferinţele şi păcatele poporului. Compromiteau şi pe Dumnezeu şi suferinţa. Mai marii şi mai micii Templului „tâlhăreau” poporul obidit, speculându-i suferinţele în numele lui Iehova. Zarafii făceau bursă neagră. Aceştia erau slujitorii lui Mamona. Parcă acuma erau anume toţi adunaţi în ziua aceea la Templul din Ierusalim. La toţi aceştia Iisus a luat biciul.

E şi o minune în această sfântă mânie; mulţimea zarafilor, a negustorilor de porumbei – găinari geambaşi de miei şi boi, toţi, fară deosebire, fug în dezordine, înfricaţi de-un Om. Conştiinţa lor pătată nu le da nici o rezistenţă.

Gestul lui Iisus a înfuriat pe mai marele Templului, pe bătrâni, cărturari şi farisei, care s-au sfătuit: „Cu orice preţ trebuie să-L ucidem fiindcă mulţimea se ia după El”. Când aceştia se sfătuiau să-L ucidă, orbii şi şchiopii se apropiau de El în Templu şi i-a vindecat. Iar copiii -copiii crescuţi de Templu, au venit cu ramuri în mâini, cântându-I „Osana, Fiul lui David!” Acesta-i faptul impresionant, că singuri copiii, orbii şi şchiopii şi ucenicii Săi L-au primit pe Iisus în Templu, cu credinţă şi cu dragoste. Auzind copiii, iarăşi s-au înfuriat iudeii.
„- Spune-le să tacă !”
„- N-aţi citit în Profeţi: «Am pus laudele în gura pruncilor şi a celor ce sug»?”

Cu acestea Iisus a părăsit Ierusalimul. Cu ziua aceasta încep patimile Domnului.

În această săptămână, de duminică şi până vineri, se săvârşeşte slujba Deniilor, rânduieli de o frumuseţe deosebită, care evidenţiază momentele dramatice legate de Patimile şi Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. Două dintre acestea au o semnificaţie aparte şi o structură specială.

Cina cea de Taina

Astfel, Denia din Joia Patimilor, denumita Denia celor 12 Evanghelii, recapitulează şi reactualizează în conştiinţa credincioşilor istoria mântuirii, începând cu Cina cea de Taină şi continuând cu arestarea Mântuitorului în grădina Ghetsimani, aducerea Lui in fata Sinedriului la arhiereii Ana şi Caiafa, condamnarea de către Sinedriu, judecarea de către Pilat, batjocorirea, răstignirea şi moartea, sfarsind cu punerea trupului Domnului în mormânt.

gradina1

Denia din Vinerea Mare (Vinerea Neagra), in seara zilei , cuprinde rânduiala Prohodului Domnului, cântări de o frumuseţe şi profunzime deosebite, care evocă deopotrivă durerea nespusă la vederea Fiului lui Dumnezeu pe cruce, cât şi nădejdea în biruinţa Învierii ce se întrezăreşte si pe care El o anuntase. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează înmormântarea Domnului.

cruce_si_mormant
Doamne iarta-ne pacatele si ajuta slabei noastre credinte! Fie ca zilele acestei indoliate saptamani sa le petrecem in post si rugaciune , cu fapte bune si ganduri curate. Sa putem intampina astfel Sfanta Inviere a Domnului si Mantuitorului nostru cu pace si mare bucurie in suflet! Lumina Invierii Lui sa dainuie apoi cu noi, cu toti . Amin

NOTA – Prin Denie se înţelege slujba Utreniei făcută seara aşa cum se face în cadrul privegherilor, adică slujba Utreniei, slujba de dimineaţă se mută la vremea serii, după ce se sfârşeşte rânduiala Vecerniei. Deniile se fac în timpul postului mare, miercuri şi vineri în săptămâna a cincea, miercuri fiind Canonul Sfântului Andrei, adică o slujbă de dimineaţă, o Utrenie, în care se cuprinde un canon mare. La fel vineri seara, în săptămâna a cincea, este slujba Acatistului Bunei Vestiri a Maicii Domnului, încadrat în slujba de dimineaţă, în slujba Utreniei, care se face seara.

Tot Denii se numesc şi slujbele din Săptămâna Sfintelor Patimi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Săptămâna Mare. Slujbele de luni, marţi, miercuri, joi, vineri din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt Utrenii, adică slujbe de dimineaţa, făcute seara.

Cristina David

Durerea Maicii Domnului

In Vinerea Patimilor din Postul cel Mare suntem coplesiti de derularea rapida, sangeroasa si nedreapta a evenimentelor ce urmeaza ultimei cine petrecute de Domnul Iisus alaturi de aceia care i-au fost alaturi ca ucenici si prieteni timp de 3 ani si jumatate…Tradarea celui ticalos stapanit de patima banului a avut rezultatul mult dorit de fariseii care Il urau pe Iisus : Fiul Omului a fost prins, arestat, judecat , batjocorit si schingiuit ca un raufacator , apoi condamnat de propriul sau popor la rastignire , moarte crancena si umilitoare . Raul din om invinsese Binele, Iubirea, Adevarul. Asa era in plan sa fie….Dar Maica Lui nu stia, nu fusese prevenita , pentru inima ei blanda si iubitoare ceea ce s-a intamplat a fosto lovitura de nedescris in cuvinte , o agonie sufleteasca ….

O SCENA (intre altele) din filmul THE PASSIONS of THE CHRIST : DUREREA UNEI MAME care NU MAI ARE CUM sa isi apere sau salveze Fiul in fata primejdiei , cum a facut-o cand era copil ( mintea ei este un amestec de intamplari si impresii din trecut dar si din prezent – provocate de FRICA si DURERE precum si de DORINTA INSTICTIVA de a-si apara Fiul acum , Care este dus la moarte) . NEPUTINTA ei in fata RAULUI IMINENT , cred eu ca exprima la modul omenesc in forma cinematica , culmea ce o poate atinge durerea  unei mame : Mater Dolorosa / Maica Domnului Indurerata , la un mod care atinge sublimul acestui sentiment. Asa am simtit cand am vazut filmul iar scena nu s-a sters din memoria mea . Am cautat pe YOU TUBE si am gasit pasajul. Urmariti cum ratacirea mintii indurerate a Mamei aseaza cele doua momente dramatice in acelasi plan acum, desi despartite in timp : daca atunci de mult, totul s-a sfarsit cu bine, acum, sub privirea plina de groaza a Mariei care se simte cu totul neputincioasa , tot ce se intampla  duce la un sfarsit ingrozitor…trebuie sa fi fost peste puterile omenesti de indurare.

 

Cu fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista. O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”

Cristina David