O scurta pilda a Parintelui Arsenie Boca

Dumnezeu este alaturi de noi, orice am face….noi suntem aceia care ne indepartam de El prin ceea ce rostim, facem sau gandim. De fapt gandirea este punctul de pornire fie a Binelui, fie a Raului, in mintea si sufletul nostru. Ne vom supune invataturii sfinte a Mantuitorului, sau nu? Credinta crestina este ca apa, ea este buna cea numai de la Izvor. Aceea pe care noi am primit-o DIRECT de la Mantuitorul nostru. „O credinta de  izvor si de la izvor..”

O scurta pilda a Parintelui Arsenie Boca

Când moare cineva pentru tine, pe acela nu-l poti uita niciodata.

jp5PdeKV12

La începutul unuia dintre razboaie iesise o lege ca poti lipsi de la razboi daca îti gasesti un înlocuitor. Greu de gasit înlocuitor la moarte. Era undeva un om, cu o casa de copii, dar necredincios si trebuia sa plece la razboi. Când, la plecare, iata vine la el un tânar si-i spune: „Eu sunt singur, chiar daca mor dupa mine nu plânge nimeni; merg eu în locul d-tale la razboi !”

S-a dus tânarul. Dupa oarecare vreme tânarul cade ranit de moarte si cum ajunge acasa moare.

Mormântul sau era mereu împodobit cu flori si nimeni nu stia cine i le pune, pâna când într-o noapte a fost gasit necredinciosul ca-i ducea flori la mormânt.

– Bine, dar tu nu crezi în Dumnezeu !

– Ba acum cred, fiindca numai Dumnezeu i-a putut da tânarului acestuia iubirea de mine si de copiii mei, ca sa mearga el în locul meu la moarte, si asta numai Dumnezeu a mai facut-o, când a trimis pe Fiul Sau sa moara în locul nostru !

Intrebarea: Daca asa de mult ne iubeste Dumnezeu, cum se face ca viata noastra e asa de apasata de tot felul de încercari ? Sau, punând întrebarea cu cuvintele Scripturii: De ce „pe cel ce-l iubeste Dumnezeu îl cearta, iar pe cine-l primeste îl bate” ? Cu alte cuvinte, daca asa de mult ne iubeste Dumnezeu, de ce-i viata noastra asa de necajita ?

cropped-poster_from_postermywall12345.jpg

– Fiindca „pe cât sunt de departe rasariturile de la apusuri asa sunt de departe judecatile Mele de judecatile voastre” (Psalmul 102,12; Isaia 55,8-9) zice Domnul !

O mica pilda: altfel sunt judecatile unui tata care-si ia la rost copiii, decât e socoteala copiilor. Dar când copiii vin la minte deplina, atunci înteleg care a fost judecata tatalui lor când le-a dat bataie.

postare si comentarii – Cristina David

Cum am inteles ca trebuie sa devin preot – Marturisire a Parintelui Arsenie Boca

manastirea sambata de sus

La Manastirea Sambata de Sus ,după cum spune părintele Teofil Părăian, a lucrat părintele Arsenie cu întreaga sa capacitate harismatică şi intelectuală. A fost secondat de alte două personalităţi de vocaţie:parintele Serafim Popescu şi parintele Nicolae Mladin, viitorul Mitropolit al Ardealului.(1967 – 1981). Intrat în atenţia securităţii, părintele Arsenie a fost deseori anchetat.

Parintele Arsenie marturiseste intr-o nota cu tenta autobiografica ce i-a fost ceruta de securitatea din Ramnicu Valcea (17 iulie 1945) cu ocazia uneia din anchetele mentionate, felul in care Dunnezeu l-a chemat pe tanarul monah la o grea misiune : aceea de preot si duhovnic al oamenilor doritori de a-si limpezi sufletele.

222222

„Într-o iarnă, probabil în 1941, ne trezim la mânăstire cu o avalanşă de oameni, de toate vârstele şi toate treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aşa m-am trezit că fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii li se trage de pe urma păcatelor şi a greşelilor. Aşa m-am văzut nevoit să primesc preoţia, misiune majoră a propovăduirii lui Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi a sfinţirii omului.

Ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurare s-ar afla în viaţă, i-am învăţat pe oameni să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu, să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie, etc.) şi lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu (cuget curat, suflet şi trup purificat şi curăţit de patimi). De această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei care au ascultat poveţele pe care le-am dat. Iubirea de Dumnezeu, iubirea de oameni şi viaţa curată fac cu putinţă reîntoarcerea noastră la împărăţia cea de obârşie. Acesta îmi este rostul şi misiunea pe pământ, pentru care Dumnezeu m-a înzestrat cu multe daruri deşi sunt nevrednic. Pentru aceasta sunt solicitat din toate părţile să propovăduiesc oamenilor iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea lor prin această iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin”.

Si asa a fost randuit de sus ca monahul Arsenie de la Manastirea Brancoveanu sa fie hirotonit preot nu mult mai tarziu de la acea traire avuta de dansul , anume in anul 1942.

Si datorita harismei lui observate, simtite si recunoscute de catre toti cei ce-l cunosteau (mireni, preoti, ierarhi ai Bisericii, tarani si intelectuali deopotriva), a fost Parintele Arsenie si preot si duhovnic, si staret la acea manastire, implinind de-a lungul anilor o mare lucrare duhovniceasca cum nu se mai cunoscuse in istoria neamului nostru romanesc.

Domnul Dumnezeul nostru sa-i odihneasca sufletul in pacea Lui pe care mult si-a dorit-o si sa ne ajute si pe noi, credinciosii, oricat de nevrednici am fi in cererile noastre adresate lui la mormantul de la Prislop. Asa ne-a promis noua celor care credem in harul lui dumnezeisc si  credem fara indoiala ca asa va face. Vesnica sa-i fie pomenirea!6jmw6UQOyL

articol postat de Cristina David

Parintele Arsenie Boca – cat este de binefacatoare si de izbavitoare rugaciunea zilnica

Parintele Arsenie Boca ne-a vorbit despre rugaciune in nenumarate randuri , remarcand in scrierile sale puterea ei in viata noastra duhovniceasca. Ne-a ramas de la el o nespus de folositoare rugaciune de dimineata , ea fiind un model de urmat in fiecare zi atunci cand ne sculam. Doresc sa arat aici ca nu este nevoie sa o invatam pe dinafara , cuvant cu cuvant…dar putem prelua felul in care Parintele s-a rugat , ce anume a cuprins in cererile sale – iar exprimarea este poate indicat sa fie a noastra , izvorand din necesitatile noastre sufletesti si suferintele trupesti.

6jmw6UQOyL
„A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.

A ne înălţa spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omeneşti a tuturor atracţiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului şi a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu şi a ne dărui Lui în întregime.

Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi dă ziua pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur, şi pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua care ţi s-a dat şi adu-o drept jertfă lui Dumnezeu într-o rugăciune de mulţumire şi de cerere bună. Cu cât vei face mai cu osârdie acest lucru cu atât mai mult îţi vei sfinţi ziua, cu atât mai puternic te vei îngrădi în faţa ispitelor pe care le în decursul zilei.

Tot aşa, când mergi la somn gândeşte-te că Dumnezeu îti dă odihnă de ostelile tale. Consacră lui Dumnezeu o curată şi smerită rugăciune. Buna ei mireasmă îţi va apropia pe îngerul tău spre paza ta.

Rugăciunea de dimineaţă pentru om este întocmai ca roua de dimineaţă pe plante. Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineaţă, cu o cuvenită luare aminte, e mai fericit şi mai liniştit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupă toată ziua cu ceea ce o preocupă de dimineaţă, ca o piatră de moara, care macină în restul zilei grău sau neghină.

222222

Să ne străduim să punem întotdeauna de dimineaţă grâu pentru ca vrăşmaşul să nu toarne neghină. Să petrecem ziua ce începe aşa fel încât ea să ne poată duce câtre ziua veşnică, iar nu către noaptea veşnică.

Sileşte-te ca şi în mijlocul ocupaţiilor să găseşti măcar câteva minute pentru ca să te întorci cu gândul şi cu rugăciunea plină de evlavie către Acela care binecuvântează munca cinstită şi dă izbândă lucrului bun.

Roagă-te şi lucrează! Tu nu eşti creat pentru pământ, ci pentru cer. După ostenelile şi grijile vieţii, ridică-te sus cu mintea şi cu inima, revarsă-ţi înaintea lui Dumnezeu sufletul în rugăciuni şi mulţumiri. Roagă-te! Aceasta este datoria ta, slava ta, fericirea ta. De la muncă treci la rugăciune, de la rugăciune la muncă! Roagă-te şi munceşte!

Începe şi sfârşeşte-ţi ziua cu Dumnezeu. Când mergi către somn adu-şi aminte de moarte al cărui chip şi tindă este somnul. Adu-ţi aminte de cele trecute şi nădăjduieşte în Domnul pentru cele viitoare. Foloseşte spre bine pe cele prezente.”

postare si comentarii – Cristina David

Biruieşte-l pe potrivnicul, repetând cât mai des numele lui Iisus

Ne aflam in perioada binecuvantata a Postului Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos .

Dorim , fireste, cu totii ca sa ne curatim sufletul de pacate , de intinaciunea lasata de toate relele facute cu voie sau fara voie, dandu-ne seama de greseli sau dimpotriva, neconstientizand cele faptuite.

Stim ce ne cere Dumnezeu, sau cel putin presupunem ca stim…Cate din cuvintele Lui insa, ne aducem aminte?

In valtoarea vietii dezordonate plina de ispite si sminteli de tot felul ne vedem acaparati de cel potrivnic Domnului si noua , iar pana a ne dezmeteci si a ne trezi, am si faptuit o multitudine de greseli incalcand Invatatura Lui sfanta si mantuitoare. Nici nu ne dam seama, de cele mai multe ori…nelinistea si framantarile au pus stapanire pe noi, la fel ca si uitarea. Sigur ca nu ne simtim in apele noastre, ne suparam si ne maniem din nimicuri , pricinuind astfel multa mahnire celor din jur.

step0000

Ce avem de facut, in cazul acesta? Un sfat pretios ne sta intotdeauna la indemana , ori de cate ori avem nevoie de el. Il gasim in scrierile cu sfaturi de mare folos pe care le aflam la  duhovnici mult imbunatatiti . Sfantul Ardealului, asa cum l-au supranumit credinciosii pe parintele Arsenie Boca , ne-a lasat invataturi de mare pret de care ne putem folosi oricand in toate problemele ce le avem .

8

Caci, asa cum bine spune marele duhovnic traitor in Hristos , viata noastra este o lupta continua cu lumea in care traim , o lupta care se da in planul sufletului impotriva celui rau si pentru mantuirea noastra. Amin

 

Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura.Roagă-te oricum, numai să te rogi mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.

 

Sfântul Macarie spune: „Să te rogi oricum, dar des. Iar să te rogi cu adevărat este lucrarea Sfântului Duh”.

Sfântul Ioan Scărarul scrie: „Când ţi se întunecă sufletul cu gânduri necurate, biruieşte-l pe potrivnicul cu numele lui Iisus, repetându-l des, cât mai des. O armă mai puternică şi mai plină de izbândă nu vei găsi, nici în Cer, nici pe Pământ”.

Mijlocul principal, unic şi mai potrivit pentru dobândirea faptelor ce ţin de mântuire şi de desăvârşirea duhovnicească, este repetarea deasă a rugăciunii, oricât ar fi ea de neputincioasă. Roagă-te şi gândeşte-te la tot ce vrei, şi gândurile tale se vor curăţi prin rugăciune; „roagă-te şi fă ce vrei” şi faptele tale vor fi plăcute lui Dumnezeu, iar pentru tine folositoare şi mântuitoare. Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura. Roagă-te oricum, numai să te rogi mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.

(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, p. 82)

articol postat de Cristina David

De vorba cu Parintele Arsenie Boca

Recent mi-a cazut sub ochi un articol scurt, scris de Catalin DUMITREAN si publicat in Lumea Credintei. In el este pomenit parintele Alb Gheorghe despre care nu mai citisem , nici nu auzisem de fapt.

Am dorit sa aflu mai multe amanunte , pe cat posibil, si in http://ziaruldeapuseni.ro am gasit o relatare a parintelui Alb consemnata de Ioan Radu.

Despre cartile religioase ale preotului paroh din comuna Lupsa-Gheorghe Alb

christwater

Pentru cine doreste sa citeasca si acest articol alatur link-ul conducator la el :

http://ziaruldeapuseni.ro/despre-crile-religioase-ale-preotului-paroh-din-comuna-lupa-gheorghe-alb_1146.html

Adevarat este faptul ca , ajungand sa cunoastem multe, cat mai multe lucruri in anume domenii – in masura timpului si posibilitatilor – , ne luminam cumva mintea , ii largim capacitatea de cuprindere a unor aspecte pana atunci  necunoscute si deci, neintelese . Luminarea nu ne vine dinlauntrul mintii noastre , ea ne este daruita de credinta tot mai puternica , mai de nezdruncinat in maretia Lui Dumnezeu si atotputernica Lui  intru toate si peste toate .

Redau articolul din Lumea Credintei :

 

Nu-i asa, parinte Arsenie Boca?

Astă seară am vorbit cu Părintele Alb Gheorghe de la Valea Șesii… Despre iubire… De fapt a și predicat la Biserica Sfântul Ioan Iacob din Sibiu.

Ne-a rănit. A vorbit de noi, adică de lene, de neiubirea noastră fudulă, de lecțiile pe care le dăm la alții, de incapacitatea “practicanților” credinței de a se ruga mai mult… Doamne, ce ne-a făcut… Ne-a smerit și am meritat.
Acum știu,, știu, de ce vrem să cităm așa de mult din Părintele Arsenie. Ca să ne ascundem după citate… Că noi, oricum nu putem trăi ce zice dânsul…

Știu, știu, de ce îl cităm așa de mult pe părintele… Ca să ne folosim de asprimea lui și să punem la punct pe cei ce îi disprețuim. Pe cei ce ne contrazic. Pe cei ce au ceva cu noi. Pe cei ce ne descoperă slăbiciunile. Pe cei ce ne fură visele.

Da, de mâine propun să fim și mai aspri, că să ne camuflăm mai bine slăbiciunile. Să cităm și din alți Sfinți Părinți. Vă pot da și o listă. Să cităm enorm, să învățăm teologie, să scriem cărți, să facem forumuri pe net… Aspre, evident, cu toți”păcătoșii” pământului înfierați la stâlpul infamiei. Să nu iertăm nimic… Să arătam că iubirea lui Hristos e de fapt criza noastră psihologică și morală.

Of… Of… Bieți lampagii. Bieți bolnavi ai propiei noastre deznădejdi!

CREȘTINISMUL ARE DOAR TREI CUVINTE IMPORTANTE: IUBIRE, IERTARE, RUGĂCIUNE!

Nu-i așa părinte Arsenie?

http://www.lumeacredintei.com/marii-duhovnici-ai-neamului/nu-i-asa-parinte-arsenie-boca/

YARJunTxFXIJYqLpMPoK

 

Sa ne ascundem dupa citate? Dar cine se ghideaza sau se ascunde dupa citate…? Cineva care nu are o constiinta prea clara , asa gandesc eu…. Cineva care nu intelege, adesea, ce mult inseamna  si ajuta spusele intelepte de mult folos izvorate din trairile pline de nevointa ale atator si atator sfinti parinti si duhovnici cu adevarata dorinta de a se ridica duhovniceste si de a-i trage si pe altii dornici sa asculte , dupa ei. Sa le inteleaga si sa le aprofundeze  spre a le putea aplica in viata proprie. Nu ca sa se ascunda dupa ele, ci sa le puna in valoare silindu-se ca sa si le aproprie pe cat le sta in putere conlucrand cu Dumnezeu.

postare si comentarii  – Cristina David

 

Orbia ochilor și orbia rautatii – Parintele Arsenie Boca

Orbul din nastere – parintele Arsenie Boca

 

Multa vreme nu am inteles talcul orbului din nastere. Nu intelegeam explicatia lui Iisus. Nu-i de mirare, caci ce deosebire mare este intre noi si Iisus! Noi dam sa trecem cat mai repede pe langa „lazarii” lumii acesteia, neputand rabda suferinta lor, pentru ca suntem incapabili in fata ei.

Bani n-avem, putere n-avem, inima n-avem – n-avem nimic in fata suferintei. Deci fugind de „lazari”, fugim de propria noastra nimicnicie. Asa si ucenicii, delegatii nostri de langa Dumnezeu, il intrebau pe Iisus: „Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?” Cand nu poti nimic, faci „stiinta”, intrebi de cauza, iar cand cauza e un pacat, faci morala. Oricum, chiar incercuiti in neputinta, incercam o masura preventiva. Ceea ce au patit altii, tu poti sa nu patesti daca ocolesti greselile lor. Se vede ca Iisus vorbea cu ucenicii despre puterea dezastruoasa pe care o au pacatele, greselile impotriva vietii, tendinta de a schimonosi viata omului si a o chinui in intunericul orbirii si a altor suferinte.

Acum sa vedeti deosebirea dintre noi si Dumnezeirea lui Iisus. Iisus era si este Dumnezeu. Multi n-au stiut; si multi nu vor sti pana la sfarsitul lumii ca Iisus este Dumnezeu (pentru ca nu vor sa stie). Vindecarea aceasta minunata a orbului din nastere face dovada Dumnezeirii Lui si-i arata omului marginile puterii si stiintei sale. Noi ocolim „lazarii”, dar Iisus ii cunostea si ii chema la Sine. Il cunostea pe Natanael pe cand era copil mic, ascuns sub frunzele de smochin de urgia lui Irod. Cunoaste acum pe orbul acesta mai inainte de a se naste, dezvaluindu-ne cu el o taina a lui Dumnezeu: ca nu s-a nascut orb nici pentru pacatele lui, nici pentru pacatele parintilor sai, ci ca sa se arate lucrul lui Dumnezeu cu el. Intr-o alta imprejurare, Iisus Se marturiseste a fi mai inainte de Avraam; iar in alta, mai inainte de a fi lumea. O icoana il arata pe Iisus zidindu-l pe Adam.

vindecarea-orbului-din-nastere

Si asa este: „Toate printr-insul s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut” (Ioan 1, 3). A face ochi vii din pamant si scuipat, nu mai e treaba de om, ci lucrul lui Dumnezeu. A drege niste ochi, a taia albeata de pe ei o mai fac si doctorii, dar a face ochi noi si inca din asa material si pe care ii mai si trimiti la spalat in apa Siloamului, iar asta la un orb din nastere, aceasta a putut-o face numai Cel ce l-a zidit pe Adam cu mana Sa din tarana. Acesta este talcul tamaduirii orbului din nastere: Dumnezeu Tatal a vrut sa descopere lumii pe Dumnezeu Fiul, ca Creator al lumii si ca autor al vietii. La aceasta vointa a Tatalui s-a aprins Duhul lui Iisus, Si-a insusit aceasta vointa ca o misiune a Sa in lume, asa cum e intr-o lumina aprinsa insusirea de a lumina! Aceasta vointa a Tatalui s-a aprins in Duhul lui Iisus, prin El luminand lumii adevarul. Cunoscand Iisus pe orb ca-i omul prin care Tatal are sa faca lumii o revelatie – descoperire – a Fiului ca autor al vietii, cunoscand voia Tatalui pe care Si-a insusit-o drept misiunea vietii Sale pamantesti – model pentru noi pamantenii – cu aceasta siguranta dumnezeiasca a scuipat pe pamant si a facut tina si a uns ochii orbului, adica gaurile ochilor, si a zis: „Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului” (Ioan 9, 6-7). Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand. Dar lucrul lui Dumnezeu nu se termina cu niste ochi de reparat. Desi pentru noi oamenii ar fi totusi un lucru convingator pentru simplul motiv ca, pana azi, stiinta a facut aparate ca ochiul – aparatul de fotografiat si altele – dar stiinta omeneasca n-a putut face cu viata nici macar un bob de grau sau un ou de musca. Imparatia vietii este Imparatia lui Dumnezeu.

 

Natura vietii, nasterea si sustinerea ei atarna de Dumnezeu, de la creatia ei, pana la sfarsitul lumii: „Deschizand Tu mana Ta, toate se vor umplea de bunatati. Dar intorcandu-Ti Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor, si se vor sfarsi si in tarana se vor intoarce” (Psalmul 103, 29-30). Deci sa ne cunoastem marginile si il vom cunoaste pe Dumnezeu. Faptele lui Dumnezeu, care toate-s minuni ale vietii, ii pun pe oameni in multe nedumeriri. Asa s-a intamplat si cu orbul din nastere, care a capatat vederea prin minune. Vecinii si cei care il cunosteau si-l vazusera orb, s-au minunat si incepura a se nedumeri intrebandu-se, despre el: Cine o fi, el sau altul care seamana cu el? Iar el zicea: „Eu sunt!” Dar oamenii nu ies asa usor din nedumerire. Marturisirea orbului despre Omul care se cheama Iisus si care i-a facut ochii din pamant, nu i-a lamurit deloc. Drept aceea il duc la interogatoriul fariseilor din Templu. Si era sambata, zi sensibila pentru farisei. Deci, de la inceput ancheta era sortita sa iasa rau. Iata-l din nou pe Iacov al Vechiului Testament luptandu-se cu Dumnezeu. Dar iata-l si pe orbul din nastere transformat in misionar. Urmeaza un schimb de intrebari si raspunsuri, despre cum a decurs capatarea vederii, precum si despre Cel ce i-a dat vederea. Orbul il apara pe Datatorul ochilor sai. Fariseii il huleau zicand ca-i un pacatos, desi unii recunosteau ca un om pacatos nu poate da vedere orbilor. Neispravind nimic, au chemat pe parintii orbului.

Acestia, infricosati de farisei, dau doar marturia ca acesta care a fost orb din nastere, e fiul lor. Dar cum vede acum si cine i-a dat vederea, ei nu stiu. Se lepadau de a marturisi pe Dumnezeu, lasand darul marturisirii fiului lor, ca-i in varsta. Deci insusi el sa graiasca despre sine! Jidovii se sfatuisera intre ei sa dea afara din sinagoga pe oricine va marturisi pe Iisus ca este Mesia, adica Fiul lui Dumnezeu, asteptatul neamurilor. Aceasta o stiau toti, deci si parintii orbului, de aceea au si fugit de un raspuns raspicat, precum ca unde nu erau ochii din nastere, numai Dumnezeu putea sa-i puna. Deci au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si-l sileau, in numele lui Dumnezeu,sa zica vorbe rele de Iisus, cum ca e pacatos. Dar el n-a zis. Si din nou l-au pus sa povesteasca vindecarea sa. Omul si-a permis atunci o intrebare care i-a infuriat: „Acum v-am zis si n-ati auzit? Ce, iarasi voiti sa auziti? Au doara, vreti sa va faceti si voi ucenici ai Lui?” Au sarit deci iudeii cu ocara pe el, graind totusi adevarul: „Tu esti ucenic al Aceluia; iar noi ai lui Moise suntem ucenici. Noi stim ca Dumnezeu cu Moise a grait; iar pe Acesta nu-L stim de unde este!” (Ioan 9,1-29). In alta imprejurare au fost si mai nestapaniti la manie, zicand despre Iisus ca-i de la diavolul (Matei 12, 24).

 

Asa-i firea omului pacatos; cand il lovesc dracii, iti zice ca tu ai drac. Ajunge la aceasta sucita intorsatura de minte pe care o fac prejudecatile in capul fariseilor, si care ii opreste de a sti de unde este Iisus. Omul care a capatat vederea trupeasca, prin marturisire capata si vederea sufleteasca, si auzim una dintre cele mai frumoase marturisiri: „Intru aceasta este minunea ca voi nu stiti de unde este, iar El a deschis ochii mei. Si stim ca pe pacatosi Dumnezeu nu-i asculta; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu, si face voia Lui, pe acesta il asculta. Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea face nimic” (Ioan 9, 30-33). Aceasta era credinta tare ca muntele a acestui nou misionar al lui Iisus. Deci fariseii, vazand ca nu pot ispravi nimic cu el, l-au ocarat: „In pacate tu te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi”, pe cei drepti, tainele lui Dumnezeu? Si l-au dat afara. Iata tragismul situatiei. Orbul capata vederea, iar fariseilor li se intuneca mintea, ochii, de manie asupra lui si asupra lui Iisus. Un duh rau ii tine de inima ca sa nu recunoasca pe Iisus si sa le lumineze si ochii sufletelor lor. Iisus a tamaduit orbirea ochilor, dar n-a putut tamadui orbirea rautatii, care nu are leac, dar are pedeapsa. Deci sa urmarim desavarsirea vederii orbului din nastere si desavarsirea orbirii sufletesti a fariseilor. Cand a auzit Iisus ca l-au gonit afara din sinagoga, aflandu-l, i-a zis:”Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?” Iar el a zis: „Cine este Acela, Doamne, ca sa cred Intr-insul?” Si i-a zis Iisus: „L-ai vazut pe El.

Cel ce graieste cu tine, Acela este”. Iar el a zis: „Cred, Doamne!” si I s-a inchinat Lui. Omul acesta, cu care avea Dumnezeu rostul sa descopere lumii pe Fiul Sau, Creator al vietii, dandu-i din tina o pereche de ochi, s-a invrednicit de la Dumnezeu, la randu-i, de descoperirea lui Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, prin insasi dumnezeiasca marturisire. De putine ori S-a descoperit Iisus pe Sine ca Fiu al lui Dumnezeu. O data samarinencii, a doua oara acestui orb din nastere si a treia oara ucenicilor, inainte de slavitele Sale Patimi. Poate ca aceasta a fost in lumea aceasta recunoasterea lui Dumnezeu catre el, pentru ca a purtat cu rabdare orbia fara vina si pentru ca L-a marturisit pe Iisus ca este de la Dumnezeu inaintea tagaduitorilor Sai, ca l-a invrednicit de o descoperire dumnezeiasca. Orb fiind si a capata prin minune o pereche de ochi, e o mare bucurie a vietii, o iesire fericita din intuneric, iesirea la lumina veacului acestuia.

Pamantean fiind si a te hotari sa marturisesti pe Dumnezeu cu orice pret si cu orice luare in deradere, e o si mai mare bucurie, care te poate duce pana la deschiderea ochilor duhovnicesti, ai credintei, si sa-L vezi pe Iisus, sa ti Se descopere Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel care e cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacului. A vedea pe Iisus e o fericire care nu se aseamana cu nici o bucurie pamanteasca; iar aceasta se intampla din cand in cand si din neam in neam, ca sa nu se stinga dintre oameni siguranta existentei lui Dumnezeu. Credinta in Dumnezeu si marturisirea Lui este acelasi lucru cu iesirea sufletului din intuneric in lumina dumnezeiasca, iesirea in lumina veacului viitor. Iata o tamaduire deplina. Iata un misionar neinfricat al lui Iisus.

Parintele Arsenie Boca Articol preluat din volumul „Cuvinte vii”, Deva 2006