Predica a Parintelui Arsenie Boca de Duminica Floriilor

Pentru sarbatorirea Intrarii Domnului nostru Iisus Hristos in Ierusalim si a evenimentelor ce au urmat , m-am gandit la o predica rostita cu acest prilej de mare importanta si semnificatie crestina la niste cuvinte frumoase. Care sa puncteze ceea ce este de retinut si sa ne aduca lucrurile sfinte in sufletul si inima fiecaruia. Atunci m-am pus sa caut o predica a Parintelui Arsenie Boca . Si am aflat-o.

Dumnezeu sa va binecuvinteze cu o Saptamana in timpul careia postul la bucate si la pacate ( parafrazez aici cuvintele Parintelui mult indragit de mine, Teofil Paraian) sa fie si mai intens decat pana acum. La finalul ei ne asteapta Lumina Sfintei Invieri care ne rasplateste nevointa duhovniceasca de pana acum si pe care o dorim in sufletele si in vietile noastre tot timpul anului pe care il avem in fata. Post usor cu mult folos va doresc.

Doamne ajuta-ne tuturor !

Cristina David

 

Predica a Parintelui Arsenie Boca de Duminica Floriilor

dsc00065a
Faima învierii lui Lazăr străbătuse toată Iudeia şi o aflaseră toţi pelerinii care veniseră în Ierusalim şi împrejurimi, pentru praznicul iudeilor, al Paştilor. Toţi voiau să vadă pe Iisus şi pe Lazăr.Deci când toţi cei simpli fericeau pe Iisus, cărturarii şi fariseii se umpleau de venin, vrând să-L omoare şi pe Iisus şi pe Lazăr.Momentele acestea le-a ales Iisus începătură a pătimirii Sale.Cei simpli şi curaţi, aflând că Iisus vrea să vie în Ierusalim s-au hotărât să-L primească deosebit de până acum.Iisus le-a preţuit dragostea. Şi-a împrumutat un asin – că era sărac. (In tot răsăritul asinul are cinstea pe care o are la noi oaia.)

Aceasta e intrarea triumfală în Ierusalim.Toată gloata aceasta, noroadele, aveau o bucurie ca niciodată. Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturora le învenina şi mai rău inima. Nici Iisus nu se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Toţi care-L cunoşteau în Ierusalim ieşiseră întru întâmpinarea Lui. în Ierusalim rămăseseră numai cei ce nu-L cunoşteau. Aceştia îl primesc rece şi cu suspiciuni.

Dar şi Iisus i-a provocat. A mers la Templu şi l-a găsit prefăcut de slujitorii lui în „peşteră de tâlhari”. „Tâlharii” negustoreau suferinţele şi păcatele poporului. Compromiteau şi pe Dumnezeu şi suferinţa. Mai marii şi mai micii Templului „tâlhăreau” poporul obidit, speculându-i suferinţele în numele lui Iehova. Zarafii făceau bursă neagră. Aceştia erau slujitorii lui Mamona. Parcă acuma erau anume toţi adunaţi în ziua aceea la Templul din Ierusalim. La toţi aceştia Iisus a luat biciul.

03-Alungarea-negustorilor-din-templu-1

E şi o minune în această sfântă mânie;  mulţimea zarafilor, a negustorilor de porumbei – găinari geambaşi de miei şi boi, toţi, fară deosebire, fug în dezordine, înfricaţi de-un Om. Conştiinţa lor pătată nu le da nici o rezistenţă.

Gestul lui Iisus a înfuriat pe mai marele Templului, pe bătrâni, cărturari şi farisei, care s-au sfătuit: „Cu orice preţ trebuie să-L ucidem fiindcă mulţimea se ia după El”. Când aceştia se sfătuiau să-L ucidă, orbii şi şchiopii se apropiau de El în Templu şi i-a vindecat. Iar copiii -copiii crescuţi de Templu, au venit cu ramuri în mâini, cântându-I „Osana, Fiul lui David!”Acesta-i faptul impresionant, că singuri copiii, orbii şi şchiopii şi ucenicii Săi L-au primit pe Iisus în Templu, cu credinţă şi cu dragoste.Auzind copiii, iarăşi s-au înfuriat iudeii.
„- Spune-le să tacă !”
„- N-aţi citit în Profeţi: «Am pus laudele în gura pruncilor şi a celor ce sug»?”

Cu acestea Iisus a părăsit Ierusalimul. Cu ziua aceasta încep patimile Domnului.

In tot entuziasmul general Iisus tăcea, dacă nu chiar plângea. Poporul acesta, care-L primea cu aclamaţii de împărat, peste trei zile va fi cumpărat de farisei pe nimic să strige lui Pilat: „Răstigneşte-L!!!”. Poporul, laş şi fricos, nu pricepe preţul iubirii şi o dă răstignirii. Intrarea lui Iisus în sufletul nostru, să nu fie ca acea intrare în Ierusalim. Templul conştiinţei noastre să nu fie o peşteră de tâlhari, că atunci sigur şi noi vom vocifera în curtea lui Pilat: „Răstigneşte-L!!! Slobozeşte-ne pe Baraba!”. De aceea ne-am curăţit Ierusalimul şi Templul din Ierusalim: conştiinţa, facându-ne iarăşi copii, singurii care L-au primit în Templu. Copilăria: singura noastră vârstă care primeşte pe Iisus. Deci, copiii mei, care primiţi astăzi pe Iisus în sfânta împărtăşanie, rămâneţi întru dragostea mea, care e dragostea lui Iisus.

Prislop, 17 aprilie 1949, Parintele Arsenie Boca – “Cuvinte vii”

duminica-floriilor-isus-ierusalim-orasul-sfant

INTRAREA DOMNULUI IN IERUSALIM (DUMINICA “FLORIILOR”).

Intrarea Domnului in Ierusalim – “Inceputul Crucii”

Alaturi de Sambata lui Lazar, Duminica Intrarii triumfale a Mantuitorului in Ierusalim reprezinta “inceputul Crucii“. Stereotipul nostru mental care asociaza bucuria cu absenta suferintei este contrariat de aceasta sarbatoare: unde este triumful, unde este bucuria, ce se celebreaza acum, daca Iisus intra in Ierusalim pentru a fi rastignit? Cum de este primit ca un imparat Cel ce vine calare pe smeritul asin? Cum de I se striga  “Osana!”  Celui asteptat de catre mai-marii poporului pentru a fi ucis?

Biserica insa vede si altceva dincolo de acestea si ne indeamna: “Veniti sa mergem cu El, sa ne rastignim cu El, pentru a-L auzi spunandu-ne: nu la Ierusalimul pamantesc Ma sui pentru Patima Mea, ci la Tatal Meu si Dumnezeul Vostru, pentru ca sa intrati cu Mine in Ierusalimul ceresc, in Imparatia Cerurilor“. Acesta este Ierusalimul in care intra biruitor Hristos prin Patimirea si moartea Sa.

Bucuria crestinilor nu are nicio legatura cu veselia indiferenta si superficiala a omului lumesc, nici cu “autosugestia” pozitiva a optimismului pamantesc, ci este o bucurie a jertfei roditoare si izvoratoare de nemurire, a constiintei ca prin Cruce si numai prin Cruce dobandim Invierea. Este bucuria provenita din biruinta asupra patimilor noastre, biruinta pe care nu o putem castiga decat intru Hristos, dar nu automat si magic, ci numai prin propria noastra lupta. “Purtand totdeauna in trup omorarea lui Iisus, pentru ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru” (2 Corinteni 4, 10-11). Vrem si noi sa intram in Ierusalim, impreuna cu Domnul? Chiar vrem cu adevarat? Atunci sa incepem sa purtam si Crucea impreuna cu El! De nu, fi-vom, poate, mostenitori ai altei imparatii, din aceasta lume, dar nu a celei ceresti.

DE CE ERA TRIST IISUS? DE CE AR FI TRIST SI ASTAZI? CUM A FOST INTELES MESAJUL LUI?

Transcrierea unui extras din predica IPS Teofan:

Despre cele patru stari ale Saptamanii Mari: starea de bucurie duhovniceasca, starea de tristete, starea de smerenie si disponibilitatea de a iti iubi vramasii.

De ce tristete? Pentru ca unul din evanghelisti, amintind despre bucuria cetatii sfinte la intrarea Domnului in Ierusalim spune: ”Si Iisus era trist”. Cetatea se bucura, copiii striga Osana celui dintru inaltime, Hristos este aclamat cu ramuri de finic si de maslini, semne ale bucuriei, iar El este trist. De ce este trist?

Pentru ca are constatarea ca mesajul Sau n-a fost inteles de catre lume.

El se pregateste sa fie imparat peste inimi, oamenii doresc sa il puna Imparat peste cetati, peste armate, sa devina cuceritor si stapan in sensul omenesc al cuvantului.

El cheama la smerenie, dar doi dintre ucenicii Sai cer sa fie de-a dreapta si de-a stanga Lui in imparatia cea lumeasca pe care sperau ei sa o infiinteze.

Este trist pentru ca doar peste cateva zile rugaciunea Lui va fi atat de incordata, atat de puternica inaintea paharului mortii, incat sudoarea Lui se transforma in picaturi de sange.

Este trist pentru ca il aude pe apostolul Petru zicand: ”Doamne, sa nu Ti se intample Tie sa fii rastignit!”, intelegand Domnul Hristos ca apostolul Petru nu pricepuse nimic din mesajul pe care timp de trei ani si jumatate il lansase apostolilor si, prin ei, lumii.

Este trist pentru ca il vede pe Petru tradand doar peste cateva zile.

Este trist pentru ca il vede pe Iuda care se plange pentru risipa mirului de nard pe care Maria, sora lui Lazar, il varsase pe trupul lui Iisus preintampinand mirul si miresmele care aveau sa unga trupul mort al Domnului Hristos doar peste cateva zile. Si il vede deja pe Iuda tradandu-L in Gradina Ghetsimani. Si tristetea lui era si mai mare, stiind ca acesta, in loc sa aleaga calea regretului pentru fapta facuta, prin harul pocaintei, avea sa se sinucida.

De aceea, Domnul Hristos era trist.

sursa : Razboi intru cuvant