Arhivele jurnalului

Lucrarea “Spre Tabor” a Parintelui Ilarion Felea – prezentare de catre Bartolomeu Anania

 

Spre Tabor – preot Ilarion FELEA (vol. 1,2,3 si 4)

Rezumat: Lucrarea Spre Tabor este ultima dintre scrierile Parintelui si “cea mai insemnata”, dupa cum insusi marturiseste, si ea invita cititorul sa se inscrie in competitia de desavarsire a sufletului, de urcare pe muntele Taborului, in varful caruia Il vom vedea pe Dumnezeu fata catre fata.Q5lIX5OTOg

În introducerea lucrării Spre Tabor – carte publicată prin stradania Parintelui Justin Parvu staretul Manastirii Petru Voda – se mentioneaza la modul foarte emotionant  mărturia preotului Moise Velescu despre părintele profesor :“Parcă o aud, şi mă-nfior, clara şi hotărâta sa voce « FrateMoise ştiu urmările şi ştiu ce mă aşteaptă, dar eu sunt preot, un slujitor al lui Hristos, sunt un trimis al Lui cu o misiune precisă şi clară: să trăiesc ca El şi despre El le vorbesc oamenilor şi eu de la El vreau să ascult! Fie voia Lui! » ”.

 

Spre_Tabor_1_Luminarea. coperta_1_2

 

O mare isprava duhovniceasca au infaptuit Parintele Staret Justin Parvu si obstea sa din manastirea Petru Voda publicand opera SPRE TABOR prin recuperarea manuscriselor ramase de la Preotul Profesor Illarion V. Felea, a carui viata pamanteasca s-a stins in temnita de la Aiud in 1961. Eram acolo, numele sau circula luminos printre detinuti, dar nu mi-a fost dat sa-l intalnesc in gigantica inchisoare de pe malul Muresului, unde nici pe propriul meu frate nu l-am vazut decat accidental, cateva clipe.

 

Primul volum, subintitulat Pregatirea, aparut la Editurile Crigarux si Manastirea Petru Voda, este urmat acum de cel de al doilea, subintitulat Curatirea, pentru care mi s-a cerut o predoslovie. Pregatirea si Curatirea sunt, de fapt, cele doua mari etape suitoare ale vietii si desavarsirii duhovnicesti, asa cum au fost ele puse in randuiala de catre marii lor traitori, potrivit Sfintelor Scripturi si propriilor experiente.

 

ASpre_Tabor_2_Curatirea. coperta_1_2utorul este un excelent cunoscator al textelor biblice, pe care le ordoneaza in functie de planul general al cartii, dar si al traditiei rasaritene. Dar nu asupra lor vreau sa ma opresc. Eruditia patristica si splendoarea incursiunilor hermeneutice l-ar indemna pe cititor sa creada ca se afla in fata unui tratat de teologie academica, sobra, elaborata la rece si redactata cu acribie terminologica, ceva de genul scrierilor dogmatice ale Parintelui Staniloae. Surpriza vine din paginile sau paragrafele in care autorul adopta un ton colocvial,viu, patetic, insufletit si insufletitor, ca si cum le-ar spune catorva prieteni sositi pe neasteptate la masa lui de lucru: Hai sa va spun ce-am scris astazi, alternand lectura cu parafrazari verbale, totul fiind insotit de o masurata gesticulatie pastorala. De abia atunci iti dai seama ca ai in fata o carte de predici sau, cel putin, de meditatii publice, pe care Preotul Ilarion Felea le-a alcatuit dupa textul unor tahigrame, asa cum facea, la vremea lui, Sfantul Ioan Gura de Aur.

 

Asocierea acestor doua nume nu e nici intamplatoare si nici exagerata, chiar daca pastrarea proportiilor se impune. Geniul unuia si talentul celuilalt pot sta alaturi si prin sfarsitul lor tragic, vecin cu martiriul. Ceea ce insa il apropie pe Felea de Sfantul Ioan (pe care, dupa toate probabilitatile, si-l luase ca model) este suflul oratoric, dinamica ideilor si caldura expresiei, acea revarsare a inimii, calda, in spumele torentilor mSpre_Tabor_3_Luminarea. coperta_1_2intali, curgere a Duhului Sfant spre launtrul fiintei totale a celor ce asculta. Daca nu e de mirare ca marele Ioan era rasplatit cu aplauze in biserica, sunt absolut convins ca ascultatorii Parintelui Felea de abia se stapaneau sa nu o faca, multumindu-se sa-l ovationeze printr-o lacrima a bucuriei duhovnicesti.

 

Este omagiul pe care i-l aduc editorii si cititorii acestor carti.

 

felea_ilarion_v_pr-spre_tabor_vol_4_desavarsirea_002

Citat

“Harul este apa vie care astâmpără setea sufletului (nu toate apele astâmpără setea), apa sfântă care spală şi curăţeşte sufletul de rugina şi răutatea păcatului; alifia sfântă care vindecă durerea şi suferinţa sufletului; focul sfânt care arde spinii patimilor şi topeşte gheaţa inimilor împietrite sub vraja răului. Cerul nu cade pe pământ, dar îşi trimite roua şi ploaia binecuvântată; harul e roua şi ploaia cerului în sufletele credincioşilor. Soarele luminează, încălzeşte şi rodeşte pământul; harul e soarele sufletului. Dumnezeu este izvorul, sămânţa vieţii; harul este izvorul cel viu al vieţii duhovniceşti, sămânţa cea vie a slavei cereşti, pâinea de întărire, luminare şi desăvârşire a vieţii dumnezeieşti în om. Harul este seva aceea sfântă şi dătătoare de viaţă, care trece din viţă în mlădiţe, din măslin în ramuri, din Hristos în creştini, ca să le dea puterea vie de creştere, de înflorire şi rodire. Ce nu mai poate face omul prin puterile lui mărginite, ca să se sfinţească şi să se desăvârşească, face, lucrează harul, prin puterile lui nemărginite.
Harul este apa vie care astâmpără setea sufletului (nu toate apele astâmpără setea), apa sfântă care spală şi curăţeşte sufletul de rugina şi răutatea păcatului; alifia sfântă care vindecă durerea şi suferinţa sufletului; focul sfânt care arde spinii patimilor şi topeşte gheaţa inimilor împietrite sub vraja răului. Cerul nu cade pe pământ, dar îşi trimite roua şi ploaia binecuvântată; harul e roua şi ploaia cerului în sufletele credincioşilor. Soarele luminează, încălzeşte şi rodeşte pământul; harul e soarele sufletului. Dumnezeu este izvorul, sămânţa vieţii; harul este izvorul cel viu al vieţii duhovniceşti, sămânţa cea vie a slavei cereşti, pâinea de întărire, luminare şi desăvârşire a vieţii dumnezeieşti în om. Harul este seva aceea sfântă şi dătătoare de viaţă, care trece din viţă în mlădiţe, din măslin în ramuri, din Hristos în creştini, ca să le dea puterea vie de creştere, de înflorire şi rodire. Ce nu mai poate face omul prin puterile lui mărginite, ca să se sfinţească şi să se desăvârşească, face, lucrează harul, prin puterile lui nemărginite.”
Parintele Ilarion V. Felea

BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, Arhiepiscop si Mitropolit

http://atitudini.com/spre-tabor-de-parintele-ilarion-felea/

articol postat de Cristina David

Icoana DEISIS

Icoana Deisis

Deisis este o icoana care Il reprezinta pe Hristos ca imparat, asezat pe tron, tinand Evanghelia inchisa si binecuvantand. El are in dreapta Sa pe Fecioara Maria, iar in stanga pe Sfantul Ioan Botezatorul, amandoi in picioare, rugandu-se. Termenul „deisis” vine din limba greaca si inseamna rugaciune. Inalt Preasfintitul Bartolomeu Anania precizeaza ca in cazul de fata nu este vorba de orice rugaciune, ci de aceea pe care cineva o face pentru altcineva sau pentru altii. Astfel, sfintia sa spune ca numele „deisis” vine de la Maica Domnului, cea care sta in dreapta Fiului, implorandu-L. Sfantul Ioan Botezatorul este martorul omenitatii noastre slabanogite de pacat. Prezenta Fecioarei Maria si a Sfantului Ioan Botezatorul alaturi de Hristos, a fost explicata si in sensul ca in Hristos este recapitulata intrega omenire: Fecioara Maria reprezentandu-i pe cei de dupa El, iar Ioan Botezatorul pe cei din Vechiul Testament. Hristos devine implinirea istoriei, avand de-o parte si de alta prorocii si Biserica.

Interesant este ca in ritualul Proscomidiei, cele dintai miride (particele de paine), scoase dupa Sfantul Agnet, sunt aduse in cinstea Sfintei Fecioare Maria si a Sfantului Ioan Botezatorul.

Icoana Deisis este asezata pe catapeteasma in mijlocul sirului de icoane care reprezinta pe cei 12 Apostoli, in registrul din mijloc. In bisericile din Moldova, se zugraveste pe peretele de apus al naosului, in legatura cu friza ctitorilor; iar in unele bisericii muntene se afla pe peretele de nord (in naos), inconjurata de sfinti militari.

In biserica Sfanta Sofia din Constantinopol supravietuieste un mozaic de o exceptionala frumusete, care poarta numele Deisis. El a fost salvat la timp din mainile unui paznic, care desprindea din el cubulete de aur si le vindea turistilor. Hristos, personajul central, retine atentia prin faptul ca privirea, gura si mana Sa sunt redate intr-un mod aparte, parca facute sa se contrazica intre ele. Ochii lui Hristos sunt aceia ai Judecatorului. Privire Sa pare a fi pornita sa citeasca’n sufletul omului. Indiferent de pozitia in care te afli, daca privesti aceasta icoana, observi ca nu esti lipsit de privirea lui Hristos.

Gura, insa, exprima o imensa tristete. Aceasta reprezentare poate aduce’n amintire un tablou al lui Octav Bancila, pastrat in tezaurul artistic al Mitropoliei din Iasi. In acest tablou, Hristos este descult, in camasa alba, incununat cu spini si isi acopera ochii cu pumnii, ca sa nu mai vada ce-a vazut… Se spune ca tabloul, ramas neterminat, urma sa infatiseze macelul unui camp de razboi. E tristetea unui Dumnezeu care a creat omenirea din iubire si pentru iubire si care acum, la sfarsitul veacurilor, o vede plutind intr’o mocirla de sange. Inalt Preasfintitul Bartolomeu Anania vorbind despre acest tablou spune: Te uiti indelung la gura lui Iisus si-ti vine sa soptesti: Doamne, cum sa nu fii trist daca noi Te-am intristat?…

Iar mana lui Hristos din „Deisis” binecuvinteaza iertand, iertare care nu este prefigurata nici de ochi si nici de gura.

A.C. preluat de pe Crestin Ortodox

Bartolomeu Anania — despre Credinta

Bartolomeu Anania, Domnul sa-l odihneasca in pacea Lui, ne vorbeste despre credinta si Scriptura

Dar este un lucru trait de multi dintre credinciosi : Dumnezeu este prezent in tot ceea ce facem , ne lipseste doar putinta de receptare, prea multora dintre noi…

El intervine , dupa voia Lui , si daca nu ne convine noua , ca sa aflam dupa aceea ca a fost spre bine…dar noi altfel vedeam lucrurile

Sunt lucruri traite de mine pe care mult as dori a le impartasi celor ce se vor intampla sa ajunga pe blogul meu….nici eu nu am stiut multa vreme ca Dumnezeu EXISTA si este parte din noi , intr-o masura mai mica sau mai mare , prin Sfantul Sau Duh….”acum stiu”, ca sa citez cu mare recunostinta si evlavie spusele unui mare duhovnic roman.

Este un fragment din predica rostita de  mult regretatul Mitropolit al Clujului  in Duminica  a-IV-a  a Postului Mare — a Sfantului Ioan Scararul , in ziua de 10 aprilie 2005.

Domnul sa va binecuvinteze  cu un Post de folos sufletului si infinita Lui bunatate si mila sa se  reverse asupra noastra , a tuturor , si mai ales asupra celor napastuiti , cum sunt in prezent  locuitorii  Japoniei. 

Sa contribuim si noi , daca nu putem materialiceste , macar sufleteste , prin rugaciuni rostite din toata inima.

Doamne Isuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu , miluieste-ne pe noi , pacatosii !

Crisina David

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 56 other followers

%d bloggers like this: