Category Archives: Sfintii marturisitori ai Lui Hristos din temnite

14 mai – Ziua de praznuire a Sfintilor Inchisorilor – Sfintii Marturisitori

HRISTOS a INVIAT !

Cu intarziere de doua zile postez acest material , dar gandesc totusi ca data in sine este mai putin importanta decat  comemorarea jertfei acestor mari oameni.

In acelasi timp zilele care au trecut au fost zile foarte pline de emotie intrucat Parintele Iustin Parvu a fost grabnic spitalizat la Spitalul din Cluj si a suferit doua interventii chirurgicale de  mare urgenta , una dupa alta.

Intreaga tara – credinciosii ei , mireni si clerici – s-au rugat tot timpul , au vegheat si s-au rugat. Astazi deschizand pagina de inceput a revistei APOLOGETICUM la care m-am uitat in fiecare zi cu mare emotie , am dat de urmatorul articol iar sentimentul de bine, de bucurie a fost coplesitor. Il reproduc in continuare aici :

Starea sănătăţii Părintelui Justin este bună
Posted on 05/16/2013 by admin

parintele-justin-la-sf-maslu-2004


Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a trecut cu bine prin a doua intervenţie chirurgicală, care a avut loc ieri, 15 Mai a.c. Părintele nostru stareţ şi duhovnic este bine, este conştient, comunică şi, pentru prima dată în ultimele trei săptămîni, nu mai acuză dureri. Chiar dacă momentan este încă la terapie intensivă, starea sănătăţii sale este stabilă şi respiră normal, fără mască de oxigen, iar noi socotim aceasta ca pe o primă biruinţă asupra bolii şi nădăjduim în grabnica sa întremare. Cerînd mai departe rugăciunile tuturor Sfinţilor şi ale tuturor celor ce îl preţuiesc, ne dorim ca în următoarele săptămîni să putem să îl avem din nou în mijlocul nostru. Slavă Ţie, Doamne, pentru mila Ta cea mare ce ai făcut cu noi, păcătoşii!

Hristos a înviat!

Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin

SUNT , au fost si vor mai fi oameni printre oameni care au trecut in timpul vietii lor aici prin iad , nu avem macar puterea sa ne imaginam cat de mari suferinte, chinuri si batjocuri au indurat . Si totusi…in loc sa-l ia la raspundere pe Dumnezeu si sa Il paraseasca precum atati altii dintre noi, Credinta lor s-a intarit acolo, in mijlocul iadului. La intrebarea : Cum a fost posibil ? Cum de au trait un martiraj ca in vremea primilor crestini ? Prin ce forta ? ….ne raspundem , fiecare dintre noi ,dupa cum avem intelegerea acestor lucruri care depasec obisnuitul si chiar omenescul .

Dumnezeu sa ne dea putere ca sa trecem prin ale noastre probleme si greutati . Sa ne lumineze mintea si sufletul . Sa ne intareasca vointa de a merge pe calea Lui. Amin

Cristina David

Pe Marturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce in temnita chinuri si batjocuri au rabdat, ostasii cei adevarati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si in ceruri se roaga pentru noi, cu dorire sa ii laudam zicand: Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit! (Acatistul Sfinților Închisorilor)

Sărbătoare mare, mare sărbătoare a tuturor românilor ce cinstesc sfânta jertfă a martirilor din temniţele comuniste. In ziua de 14 mai se implinesc in fiecare an incepand din 1948 , un numar tot mai mare de ani de  când au fost arestaţi de către Fiara comunistă marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor şi tuturor celor care, prin chiar cel mai mic gest de nesupunere faţă de regimul dictatorial ateu, s-au învrednicit să pătimească şi să se asemene jertfei Mântuitorului Hristos, ca prin sângele lor vărsat în temniţele comuniste, să spele păcatele neamului românesc. Vrednici sunt! Pentru aceasta, ziua de 14 mai a fost aleasă ca zi de prăznuire a Sfinţilor Închisorilor şi propusă să fie trecută în sinaxare o dată cu canonizarea acestor noi mucenici.

Aceasta data a fost aleasa de Parintele Iustin ca praznic al Sfinților închisorilor, întrucât în noaptea dintre 14 și 15 mai 1948 au fost arestați în masă majoritatea celor ce s-au sfințit în închisorile comuniste. Mai jos, Părintele Justin ne vorbește despre această zi.

Îndemnăm pe toţi să cinstească această sfântă zi a neamului românesc, neam ce şi-a păstrat credinţa şi a câştigat sfinţi înaintea tronului ceresc, prin jertfa acestor mărturisitori. Ei sunt cei care au dat piept cu fiara încă de la început; ei sunt cei care au biruit fiara, fiind acum rugători în ceruri pentru cei care acum le cer ajutorul în lupta contra fiarei, mult mai pornită împotriva neamului creştinesc. Să luăm această zi ca prilej de rugăciune fierbinte către Sfinţii Închisorilor, să nu ne lase prinşi şi învinşi în mrejele lumii antihristice în care trăim.

Precizăm că tot în această zi, 14 mai, a fost arestat şi Părintele Justin Pârvu, care a suferit 16 ani de temniţă, urmând ca tot în această zi, 14 mai, a anului 1964, de data aceasta, să fie eliberat şi prin eliberarea sa să dăruiscă eliberare şi nouă celor aflaţi în robia fricii şi a necunoştinţei.

Fie ca bunul Dumnezeu să ne învrednicească şi pe noi de jertfa curajului şi mărturisirii Părintelui Justin şi a tuturor martirilor din temniţele comuniste, ca izbăviţi fiind de stricăciunea păcatelor să ne fie primită jertfa, pentru că “Ce folos ai de sângele meu, de mă pogor întru stricăciune”? (Ps.29:9).

http://apologeticum.wordpress.com/2009/05/14/14-mai-ziua-de-praznuire-a-sfintilor-inchisorilor/

articol alcatuit de Cristina David

Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove vrea canonizarea marturisitorului Valeriu Gafencu

Ieromonah Savatie Bastovoi –  De vorba cu IPS Vladimir ,mitropolitul Moldovei in Emisiunea “Pietrele vorbesc”

Vedeti intreaga emisiune aici.

Alaturam un alt film cu interviul luat Parintelui Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda in legatura cu intentia Bisericii Ortodoxe Ruse de canonizare a mucenicului Valeriu Gafencu

Cele doua interviuri filmate , ambele – desi au avut loc de o parte si alta a Prutului – ating problema stringenta din punct de vedere duhovnicesc a canonizarii martirilor inchisorilor comuniste care sunt noii mucenici ai timpurilor noastre. Intre ei este mentionat cu precadere marturisitorul intru Hristos Valeriu Gafencu , chinuit si torturat in felurite chipuri , care nu a cedat nici o clipa calailor si a continuat sa vorbeasca celor cu care era intemnitat despre puterea mantuitoare a credintei crestin ortodoxe. S-au pastrat scrisorile deosebit de impresionante  ale lui Valeriu adresate familiei (mama si surorile) care scot la iveala trairi de o mare adancime ce dovedesc o cunoastere profunda a Cuvantului Lui Hristos si o credinta tare , de neinfrant. Mitropolitul Chisinaului  si a intregii Moldove precizeaza ca va duce tratative cu BOR si daca Patriarhia Romana nu are pregatite documentele necesare  canonizarii lui ( nu il au trecut pe ordinea de zi a canonizarilor propuse) atunci Mitropolia Moldovei se va ocupa de acest lucru si va avea in vedere inca un numar de marturisitori din inchisorile comuniste ale Romaniei unde insusi IPS Vladimir a fost inchis.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti mucenicii inchisorilor! Amin

Cristina David

Indreptar la spovedanie – Valeriu Gafencu (I)

Strainii care l-au cunoscut, vorbeau despre el ca de un sfant – marturii despre Valeriu Gafencu

Este numele foarte cunoscut al unui tânăr basarabean din Soroca, absolvent al unui liceu militar. În 1942 l-am găsit la Aiud. Frumos, înalt, cu ochi albaștri plini de viață mi-a atras atenția când l-am cunoscut. Smerit, cu preocupări spirituale deosebite. Lecturi alese, prietenii cei mai buni, voia să rămână pe o linie de onoare și a rămas tot timpul. Oriunde era ceva deosebit și frumos de făcut era prezent.

Era tânărul care pe zi ce trecea stârnea admirația tuturor. Erau în temniță și atitudini rele, criticabile. Le știa. Era cu ochiul deschis, dar nu osândea pe nimeni. Citea numai Biblia și cărti religioase. Era foarte inteligent și prindea repede sensul just al textelor sfinte.

Convorbirile cu el erau o plăcere. L-am îndemnat să nu rupă legătura cu literatura noastră si cu unele cărți științifice de valoare, adică să citească și altceva decât literatură religioasă. Dar el a refuzat. „Dacă am cele mai bune bucate, de ce să recurg la surogate?” a spus el. „Dacă ceea ce citesc mă satisface deplin, nu mai doresc nimic altceva. Dumnezeu se găsește oriunde, dar mai ales în revelația Sa scrisă, în Biblie. Aici avem privilegiul să-l căutăm pe El. Afară, de vom ajunge, vom mai vedea”. Şi mergea înainte pe drumul lui.

La distrugerea canalului din interiorul temniței a lucrat în echipă cu mine. În pauze, când ne odihneam, eram încântat privind pe acest tânăr atât de frumos, bine făcut, ca un brad, cu fruntea lată, ochii senini și preocupări atât de frumoase.

După 1948 a fost luat de la Aiud. Nu știu unde l-au dus. A trecut prin Jilava. A încântat pe toți care l-au cunoscut. Străinii care l-au cunoscut, adică nelegionarii, evreii sau alții, vorbeau de el ca de un sfânt. (…)

Rămâne un nume pe care cei ce l-au cunoscut îl vor pomeni cu venerație. Şi acum parfumul minunat al întâlnirilor cu acest tânăr mai stăruie în inima mea.

(Pr. Nicolae Grebenea – Amintiri din întuneric)

INDREPTAR LA SPOVEDANIE
LUI GHEORGHE ŞI MARIA

Cu dragoste, Valeriu

“… cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.” Ioan 8:7

“Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.” Ioan 16:20

“S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el.5. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.” Ioan 13:4,5

“..Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care îl iubea Iisus.” Ioan 13:23

Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru acesta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. Ioan 13:34,35

– Înălţarea Domnului, 1947 –

CE ESTE PĂCATUL?

Păcatul este călcarea Legii lui Dumnezeu, căl­care voită sau nevoită, cu ştiinţă sau fără ştiin­ţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul. Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreţuire, defăimare, nerecunoaştere şi vătă­mare adusă fiinţei Dumnezeieşti, dintr-un senti­ment egoist. Păcatul este necredinţă şi neîn­credere în Dumnezeu, în legea Lui şi prea multă credinţă şi încredere în sine, până acolo ca omul să-şi fie singur lege, pentru că de în­dată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu ai urmat o altă Lege, fie a ta, fie a Diavolului. Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului, căci prin păcat se reînnoiesc toate batjocurile de altădată şi toate bătăile primite. Piroanele, suliţa, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou. Acum, însă, nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau şi strigau: „Să Se răstignească, să Se răstignească…”, acum Îi sunt administrate de cei ce zic că cred în El, că-I urmează porun­cile, că-L iubesc. Acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palmele, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocuri şi bătăi şi pentru care Şi-a dat sângele Său pe Golgota pentru ca să-i facă fii ai lui Dumnezeu, pentru ca să le deschidă Raiul, să sfarme moartea şi să dărâme iadul. Păcatul este îndepărtare de Dumnezeu şi, în schimb, apropiere de Diavol, este îndepărtare de casa Tatălui şi păzire în Ţară străină a porcilor diavolului. Pentru că suntem robi aceluia căruia îi slujim (Ioan 8, 34), păcatul înseamnă robia Diavolului.Când păcătuieşti nu mai socoteşti ceea ce a făcut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai eşti fiu şi nu te gândeşti la dreptatea Lui, care va pe­depsi pe cei ce păcătuiesc împotriva Voii Lui.Prin păcat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru care au fost făcute. Gura n-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjurăm cu ea, să bârfim şi să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută ca, cu ea, să vorbim lucruri folositoare sufletului. Mintea nu ţi-a dat-o Dumnezeu ca, cu ajutorul ei, să găseşti argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci ca să găseşti argumentele care te apropie. Ochii nu au fost făcuţi spre a privi ceea ce aduce vătămarea sufletului, ci spre a vedea creaţiile lui Dumnezeu şi spre a-I aduce mulţumiri. Tot aşa, urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a ne îndepărta de Dumnezeu. Bunătatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu vrei să le socoteşti ca atare? Căci să ştii că tot timpul ţi s-a dat ca să câştigi Raiul şi tu te pierzi socotind că El nu va mai judeca, că nu va ierta, că sunt alţii mult mai răi ca tine.

CE URMĂRI ARE PĂCATUL 

Răul pricinuit de el 

1. Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu. Fără acest dar, sufletul rămâne slut. 2. Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi şi nu mai suntem recunoscuţi fii. 3. Prin păcat pierdem fericirea veşnică a Raiu­lui; pierdem posibilităţile unirii cu Dumnezeu şi petrecerea împreună cu sfinţii; pierdem lumina veşnică şi odihna. 4. [Prin păcat] câştigăm Iadul cu focul cel ne­stins şi cu în­tunericul cel ce este totdeauna. 5. Prin păcat pierdem toate bunătăţile pe care le-am făcut înainte, căci Dumnezeu te va jude­ca în ceea ce te va găsi făcând. 6. Prin păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât cât eşti în păcat). 

Parintele Ilarion Felea – martir al inchisorilor comuniste si marturisitor al Lui Hristos

Părintele Ilarion Felea reprezintă un simbol al puterii de jertfă a preotului adevărat în vremea prigoanei comuniste.

http://inlinethumb17.webshots.com/46608/2011101960106285824S500x500Q85.jpg

- ctitor al Bisericii Sega din Arad (Parohia Sega I)”Parintele Ilarion Felea este cu adevarat un geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe.

- preot, profesor de teologie si doctor in teologie
- rector la Institutul Teologic din Arad
- preot paroh / in paralel cu activitatea de profesor/ la Catedrala Ortodoxa Romana “Sf Ioan Botezatorul” din Arad.
- erudit si teolog recunoscut , a scris un mare numar de carti valoroase de teologie si religie care au vazut lumina tiparului, multe din ele, abia dupa 1989.
- in anul 1961 a murit in inchisoarea de la Aiud ca un martir in numele credintei sale In Domnul Iisus Hristos la care nu a renuntat niciodata desi presat s-o faca si apoi inchis pentru refuzul sau de a face acest lucru.
A continuat plin de zel activitatea de marturisitor al credintei incurajand si intarind moralul celor care ca si el au fost umiliti, torturati si tratati inuman in inchisoarea cea mai cumplita a calailor comunisti.
La moartea sa in 1961 ( constitutia lui fizica mai firava nu a suportat mult timp chinurile la care era supus) a fost aruncat in gropa comuna rezervata detinutilor care si-au gasit sfarsitul in temnita sinistra, loc care a fost numit “Rapa Robilor”.

Poate lucrările lui ar fi atins cel puţin dimensiunea celor scrise de părintele Stăniloae dacă ar fi apucat să-şi desăvârşească opera începută.

S-a născut în 1903 la Valea Bradului, judeţul Hunedoara, tatăl său fiind preot, a făcut studii serioase, trecând pe la Academia “Andreiană” din Sibiu, Litere şi Filosofie din Cluj şi Teologia din Bucureşti, unde îşi ia şi doctoratul.

Nesupravieţuind Aiudului, părintele Felea rămâne din acest punct de vedere întrezărirea a ceea ce ar fi putut fi ca teolog. A demonstrat însă din plin cu trăirea cât de departe a ajuns, iar marele Dumitru Stăniloae a şi spus despre el că l-a “întrecut”. Şi a spus în cunoştinţă de cauză, l-a cunoscut. La Aiud se aflau la un moment dat închişi trei mari teologi ai noştri: Dumitru Stăniloae, Bartolomeu Anania şi Ilarion Felea. În afară de ei, alte sute de preoţi.

Ajuns în temniţă ( este vorba despre Părintele Sabău care a petrecut 11 ani în închisorile comuniste în total, fiind arestat şi întemniţat în mai multe rânduri, începând cu 1944) a avut ocazia să-i cunoască pe Pr. Prof. Dr. Ilarion Virgil Felea (cu care avea o prietenie mai veche) şi pe Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, cărora le-a fost şi ucenic. Preotul Ioan Sabău era însărcinat cu ascunderea antimisului şi aducerea lui pentru Sfânta Liturghie, dar şi a prescurilor.

Mai târziu în lagăr avea să-l cunoască şi pe Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, care vorbindu-i despre Felea i-a spus: ”Eu am fost numai profesor; Felea a fost şi profesor şi preot”. De la aceşti oameni în preajma cărora s-a aflat a reuşit să-şi însuşească mult mai multă Teologie, respirând „aerul, duhul duhovnicesc imprimat de aceştia” temniţei. Pr. Sabău era coleg de celulă, coleg pe aceiaşi rogojină cu Andronescu, Rectorul Politehnicii de la Timişoara. Mărturia părintelui Sabău despre suferinţa închisorii trebuia să se alăture celei a prietenului său –pr. Ioan Calciu Dumitreasa, doar că moartea a hotărât altfel. A fost o suferinţă pe care am văzut-o pe chipul pr. Sabău la aflarea veştii că prietenul său a părăsit lumea pămîntească. Dorinţa lor însă de a da mărturie ne călăuzeşte pe noi, cei care datorăm moral să nu-i uităm pe ei şi suferinţele lor.

“Voi sunteţi lumina lumii, voi sunteţi sarea pământului”(Matei XIV, 16) 

“Parintele Ilarion Felea este cu adevarat un geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe.
Sibiul si Ardealul au dat, intr-adevar, oameni de inalta spiritualitate crestina.” – parintele Iustin Parvu

Instiintare:

In prezent in cadrul Episcopiei Aradului se afla in curs de tiparire  JURNALUL  Personal al preotului Ilarion Felea in mai multe volume , el cuprinzand adnotarile aproape zilnice ale parintelui : viata, activitatea, trairile si invataturile duhovnicesti precum si trairile personale (de-a lungul a 30 de ani de viata) ale preotului martir decedat la Aiud in 1961.
Acest jurnal este considerat a fi un unicat in randul lucrarilor de gen dezvaluind pretioase idei, meditatii si impresii personale, toate vazute si redate prin prisma unei gandiri si simtiri profund crestine.

Cristina David

Moaştele Sfinţilor de la Aiud izvorăsc iar Mir

Moaştele Sfinţilor de la Aiud izvorăsc iar MirMinunea Sfintelor Moaşte ale Mărturisitorilor Români din temniţa comunistă de la Aiud s-a repetat în aceeaşi zi, în acelaşi loc, izvorând mir în văzul tuturor celor prezenţi la un an distanţă, pe 19 martie, ziua adormirii mărturisitorului Virgil Maxim †1997, autorul lucrării “Imn pentru Crucea purtată”.

Alexandra Corbu a preluat de la razbointrucuvant.ro  Sfintele Moaşte izvorând MirVineri, 19 martie 2010, începând de la ora 18.30, la Teatrul Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa cu tema: „Despre învăţăturile şi minunile noilor mărturisitori”, susţinută de părintele Hrisostom Manolescu şi scriitorul Danion Vasile, organizată de Asociaţia pentru păstrarea şi promovarea valorilor culturale şi naţionale ale poporului român A.S.T.R.A.D.R.O.M.. Totodată a fost lansată cartea „Biserica şi duşmanii ei”, volum care reuneşte o parte dintre articolele apologetice ale lui Danion Vasile.

În prima parte a conferinţei s-a vorbit despre jertfelnicia noilor mărturisitori români şi canonizarea lor, canonizare care întârzie în mod nejustificat, deşi pentru canonizarea unui mucenic nu este nevoie nici de minuni şi nici de sfinte moaşte, ci de îndeplinirea unui singur criteriu: dreapta credinţă în Hristos. Este greu să se înţeleagă de ce Valeriu Gafencu, supranumit „sfântul închisorilor”, cel care a murit pentru a salva viaţa unui pastor evreu, nu s-a învrednicit de atenţia forurilor competente ale Bisericii.

În partea a doua a conferinţei s-a răspuns întrebărilor venite din public. Cele mai multe au fost despre erezia ecumenistă, implicarea masoneriei în conducerea Bisericii, schimbarea calendarului bisericesc, tendinţele de catolicizare a Ortodoxiei, creştinismul românesc în contextul integrării în U.E., globalizarea, secularizarea şi modernismul în Biserică.

La sfârşitul conferinţei, în timp ce credincioşii se închinau la icoana celor trei noi mărturisitori (părintele Ilarion Felea, părintele stareţ Daniil de la Rarău şi Valeriu Gafencu) şi la sfintele moaşte ale unor mărturisitori necunoscuţi de la Aiud, s-a repetat minunea care avusese loc şi cu un an înainte, în aceeaşi sală, în aceeaşi zi – 19 martie (ziua trecerii la Domnul a lui Virgil Maxim, unul dintre cei mai cunoscuţi mărturisitori din temniţele comuniste).

La un moment dat, în văzul tuturor celor prezenţi, din sfintele moaşte a început să izvorască bună-mireasmă.

Încă din timpul conferinţei unii creştini au simţit această mireasmă, dar atunci nu s-au făcut publice astfel de mărturii, pentru a nu da loc interpretărilor nepotrivite.

Apoi, atunci când din raclă a început să izvorască mir, întreaga sală s-a umplut de bună-mireasmă. Ca şi anul trecut, ca mulţumire pentru această sfântă binecuvântare, la rugămintea credincioşilor, părintele Hrisostom a citit Acatistul Noului Mărturisitor Valeriu Gafencu, din volumul „Din temniţe spre Sinaxare”. După conferinţă unii au considerat potrivit să întărească cele petrecute prin alcătuirea unei liste cu semnături şi date de contact. Văzând minunea, mulţi dintre cei prezenţi au făcut fotografii. Postul local Iaşi TV Life a realizat un material despre cele întâmplate.

Ulterior, pe diferite diferite site-uri ortodoxe, au apărut mărturiile impresionante ale unora dintre cei prezenţi.

Ar fi bine ca cei responsabili cu cercetarea dosarelor de canonizare a celor din închisori să înţeleagă că Dumnezeu binecuvântează această lucrare, mult-aşteptată de poporul credincios.

Comentariu din partea Război întru Cuvânt:

Canonizarea Sfinţilor închisorilor este în mod clar, în aceste vremuri şi în biserica noastră, mai mult decât ne-plauzibilă. Părerea noastră este că minunea aceasta este mai degrabă un semn şi o întărire de sus din partea noilor mucenici pentru a ne pregăti pentru încercările care ne aşteaptă. Minunea s-a întâmplat în ziua adormirii Mărturisitorului Virgil Maxim (†1997), cel care a scris “Imn pentru Crucea purtată”.

Articol preluat de pe Ruga.ro

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 68 other followers

%d bloggers like this: