Category Archives: Postul Sfintelor Pasti – Postul Mare

In Postul Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos – ganduri si impliniri

Mai mult ca oricand in timpul anului , in perioada Postului Mare ne gandim , incercam si ne straduim sa implinim poruncile Domnului nostru Iisus Hristos  date noua spre a ne putea mantui si a fi rasplatiti cu viata vesnica.

Nici unul dintre cei care ne angajam sa respectam cerintele acestui post lung nu putem afirma ca este un lucru usor.

Impletirea binelui cu raul – pedeapsa grea pe umerii omului

Ne aflam de peste doua saptamani in Postul Mare al Invierii Domnului si inca nu ne-am dedat cum s-ar spune acelui fel de a fi , de a ne comporta, de a vorbi si judeca lucrurile – acelea care sunt bine placute Domnului , pe care El Insusi ni le-a predicat si exemplificat prin viata  Lui aici ,printre noi. Ne vine foarte greu, desi dorim si vrem, chiar incercam sa ne apropiem de acest mod exemplar de a ne trai viata.

indexnm

De ce oare ? In lumea noastra ( pe care singuri ne-am alcatuit-o , conform imperfectiunii noastre) precum si in noi insine, binele coexista cu raul , nu exista puritate absoluta aici pe planeta noastra minunata unde chiar frumusetile naturii ar trebui sa ne indemne mereu la o lucrare continua de desavarsire a sufletului , a mintii. Daca mintea ne-o imbogatim de-a lungul anilor prin studii de tot felul asa incat putem ajunge, unii dintre noi, la o cunoastere cuprinzatoare in domeniile pregatirii noastre , sufletul pare sa ramana neglijat , uitat aproape…iar ca urmare a nepasarii nostre pentru viata duhovniceasca, sufletul se innegreste de multe faradelegi si  rautati . Are loc paralizarea sufletului despre care vorbeste Sf Ioan de Kronstadt intr-o predica a sa in a doua Duminica din Postul Mare si se impune ridicarea nostra cat mai urgenta prin pocainta sincera, facuta din inima.

“Dar noi cum Ii rasplatim Domnului pentru toate milele Lui fata de noi? Ii rasplatim cu nerecunostinta, cu naravuri rele, cu invartosarea inimii, cu necredint, cu imprastiere, cu impotmolirea in pacate  si cu nepocairea pentru acestea. Dar vom putea face asta intotdeauna ? Nu se va umple in scurta vreme masura indelungii rabdari a lui Dumnezeu fata de noi?

Sa ne venim in fire, sa ne trezim, sa ne pocaim din suflet, cat mai este inca timp pentru pocainta. Sa invatam cuvantul lui Dumnezeu, mergand cu ravna la biserica, si sa ne indeletnicim cu binefa­cerile si milosteniile.”

<<In toata vremea postul este de folos celor ce-l tin pre dansul...>>, spune imnografia Bisericii noastre din vremea Postului Mare.  Sfantul Ioan Gura de Aur  intr-unul din cuvintele sale de la Pasti, zice:

A trecut vremea postului, dar nu a trecut si trebuinta postului“.

Sa ne reamintim ca ne aflam in Postul Mare , iar Duminica trecuta s-a citit Evanghelia vindecarii slabanogului din Capernaum, acel om neputincios care a fost adus in fata Lui Iisus purtat pe o targa de prietenii lui, spre vindecare. Trupul lui era paralizat , nu se putea folosi de maini, de picioare . Dar  ii era paralizat si sufletul sau , omul era bolnav de “o paralizie duhovniceasca” pricinuita de multele pacate si patimi care il consumasera o viata intreaga, astfel fiind condamnat la moarte vesnica in intuneric.

saintjohnofkronstadt1908

“Orice pacat este insotit de paralizia sufletului, ca urmare a caderii de la Dumnezeu, in Care este viata si puterea noastrasi intrucat cu totii paca­tuim, cu totii suntem slabanogi, cu totii suntem paralitici. Cum sa ne vindecam de aceasta parali­zie, de acest inceput al mortii vesnice?  Prin poca­inta neprefacuta, adanca, deplina, pentru paca­te.”

Tocmai de aceea s-a si randuit sa se citeasca astazi Evanghelia despre slabanog, ca prin starea acestuia, care era urmare a paca­telor, sa miste inimile noastre si sa ne impinga la pocainta osardnica. Tocmai de aceea l-a vindecat Iisus Hristos pe slabanog, daruindu-i mai intai iertarea pacatelor.

Şi vazand Iisus credinta lor, adi­ca a celor care-l purtau pe slabanog, i-a zis slaba­nogului: „Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!” (Mc. 2,5).

Prietenii slabanogului au dovedit mare mila pentru el si starea deporabila in care se afla , auzisera de minunile facute de Iisus si au venit la El cu credinta .

Cum sa facem si noi acelasi lucru , mai ales in saptamanile postului care este randuit anume inainte de Sfanta Duminica  Invierii spre a ne aduce mai mult aminte de mila si dragostea Domnului Iisus Hristos care S-a jertfit pentru noi? Sa gandim in fiecare zi la cele petrecute atunci , la invatatura plina de miez duhovnicesc  a Mantuitorului  menita a ne lumina mintea si a ne inmuia inimile. Iar apoi, de la ganduri sa ajungem la fapte , la impliniri . Acum este vremea sa ne straduim cu vointa mare ca sa ne tamaduim sufletul vatamat de relele facute. Sa aratam milostenie aproapelui nevoias, sa ne rugam pentru cei bolnavi, sa gandim de bine la cei din jurul nostru , sa rezistam ispitelor de tot felul , cu alte cuvinte sa ne intarim duhovniceste intr-o asa masura incat cand postul ia sfarsit, noi sa avem deja armele de trebuinta pentru ingrijirea sufletului in continuare. Caci asa cum spunea marele ierarh Ioan Gura de Aur, trebuinta postului nu trece o data cu el.

Voi reda spre adancire a ideii continute in articol , ultima parte a cuvantului Sfantului Ioan de Kronstadt in Duminica a doua din Postul Mare :

Cu totii suntem bolnavi sau neferi­citi intr-o privinta sau alta, si cu totii dorim, din firescul instinct de conservare, sa fim sanatosi si in bunastare. Sa ne amintim ca bolile noastre, fiind adesea, in ce priveste obarsia, rodul propri­ilor noastre faradelegi, al propriei noastre lipse de prevedere sau vieti neinfranate, sunt la fel de des, in ce priveste puterea si lungimea, pedeap­sa dumnezeiasca pentru pacatele noastre. Daca vrem sa scapam de boli, trebuie mai intai sa nimi­cim pricina lor launtrica, pacatele: atunci, neno­rocirea dinafara va trece de la sine. Sa ne amin­tim ca bolile si moartea n-ar fi in neamul ome­nesc daca prin primul om n-ar fi intrat in lume pacatul. Oamenii n-au decat sa-si inchipuie ce pricini ale bolilor vor, dar daca vor patrunde in miezul lucrurilor vor ajunge la cea mai insemna­ta dintre pricinile lor, si anume la faptul ca firea trupului omenesc a fost candva vatamata puter­nic, fiind vatamata si acum de o anumita putere launtrica dusmanoasa, si tocmai de aceea este atat de simtitoare chiar si fata de cele mai mici schimbari ale stihiilor, tocmai de aceea a devenit atat de slaba si lesne de stricat.

Acum este vreme de tamaduire a sufletului. Asadar, sa fugim de pacate, care fac sufletul sa se imbolnaveasca si sa sufere, si tamaduirile noastre degraba vor rasari (Is. 58, 8). Amin!

articol postat de Cristina David

Miercurea Mare in Saptamana Patimilor – Ucenicul si Pacatoasa

MIERCUREA MARE:  Ziua in care Iisus a fost tradat de Iuda. Se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat picioarele Mantuitorului

In aceasta zi ale carei intamplari le rememoram cu un sentiment de mare vinovatie si  adanca parere de rau in fiecare an in Saptamana Patimilor , suntem preveniti, avertizati, ca in viata noastra aici in lume noi nu suntem absolviti de riscul tradarii Lui Hristos. Acest gest deplorabil , josnic si ticalos   are loc de fapt zi de zi…este foarte usor a cadea in pacate de orice fel …Femeia pacatoasa ne readuce insa speranta si curajul in suflet pentru ca pocainta ei desavarsita a mantuit-o.  «Pentru ce aduceţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine”

separator

Miercurea Mare a Săptămânii Patimilor ne apropie de Sfintele Paşti. Denia din această seară îl aduce în prim-plan pe Iuda, apostolul trădător, şi, totodată, se face pomenirea femeii păcătoase care, în dorinţa de a i se ierta păcatele, a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos.

Aceasta este ziua în care Iuda Iscariotenaul L-a vândut pe Iisus pentru treizeci de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă. Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care creştinii postesc pe tot parcursul anului, cu excepţiile zilelor marcate ca harţi în calendarul ortodox.

spalarea-picioarelor

miercurea-mare-245x300

Evangheliile povestesc că Iisus a petrecut ziua de miercuri în Betania, în familia prietenilor săi, Lazăr, cel înviat din morţi, Marta şi Maria, şi în casa lui Simon Leprosul. „Pe când se afla Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir scump şi l-a turnat pe capul Lui, când şedea El la masă. Şi văzând aceasta ucenicii Lui, le-a părut rău şi au zis: «Pentru ce s-a făcut această pagubă? Căci acest mir se putea vinde pe un preţ mare şi se putea da săracilor». Iisus, însă, înţelegând aceasta le-a zis: «Pentru ce aduceţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine. Căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Aceasta, turnând acest mir pe trupul Meu, M-a pregătit pentru îngropare. Şi drept vă spun: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei»”. (Matei, 26,6-13).

sursa : http://alba24.ro

 

Voi atasa in continuare fragmente din Cuvantul rostit in Miercurea Mare de Sfantul Luca al Crimeei in vremea cand era mare ierarh in Biserica Ortodoxa a Rusiei :

 

Inima curăţită prin dragoste şi pocăinţă

 

Astăzi am ascultat pericopa evanghelică despre cele petrecute în Miercurea Mare. Doar vorbind despre cumplita fărădelege ce nu are asemănare în toată istoria lumii şi simt că mă cuprinde tulburarea. Ce ar mai fi de adăugat? Nimic. Vreau doar să vă adun luarea-aminte asupra celor auzite, fiindcă pe acest subiect se poate vorbi la nesfârşit, pătrunzând în fiecare cuvânt al Evangheliei, iar a vă învăţa să faceţi, asta e datoria mea, deoarece cuvintele evanghelice sunt sfinte, mari; cuvinte mai adânci şi mai mari ca ele nu se găsesc în cărţile omeneşti. Continuare»

sursa : http://www.razbointrucuvant.ro/

postare publicata de Cristina David

Saptamana Alba

Saptamana Alba

Incepand cu 11 martie, ortodocsii intra in “Saptamana Alba sau a branzei”. In aceasta saptamana nu se mai consuma carne, iar in zilele de miercuri si vineri se face dezlegare la oua, lapte, branza si peste. In calendarele bisericesti, pentru aceste zile apare mentiunea “harti”, un termen popular care desemneaza zilele de dezlegare a postului.

Miercuri, 13 martie, se rosteste pentru prima data in perioada Triodului, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul – “Doamne si Stapanul vietii mele”, rugaciune care inceteaza in miercurea din Saptamana Mare.

jKfUbXwaEnpQateqOWGV

In zilele de miercuri si vineri din “Saptamana Alba” nu se savarseste Sfanta Liturghie, cele doua zile sunt aliturgice.

In Sambata lasatului sec de branza, Biserica ii pomeneste pe toti barbatii si femeile care au fost “luminati prin postire”. Aceasta zi este numita “a ascetilor”. Biserica ii aseaza ca modele, calauzitori pentru parcurgerea postului si a pocaintei:

“Veniti toti credinciosii sa laudam cetele cuviosilor parinti: pe Antonie capetenia, pe luminatul Eftimie, pe fiecare deosebit si pe toti impreuna si vietile acestora ca un alt Rai al desfatarii cu gandul socotindu-le …”.

Duminica, 17 martie, exista randuiala de a se cere iertare. Este cunoscuta sub denumirea de “Duminica Iertarii”. Asadar, prima incercare de iesi biruitori din lupta cu pacatul este iertarea, reintoarcerea la iubire. Este dureros ca aceasta slujba unica lipseste din multe biserici. Faptul ca e intalnita mai mult in manastiri, denota despartirea noastra de duhul Bisericii. Aceste randuieli sunt trepte spre a deschide inima catre “o alta lume”. Din cauza pacatului, omul a pierdut puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Si prin aceste randuieli, Biserica ne poarta incet catre unirea cu Dumnezeu.

Mai sunt cateva zile pana la intrarea in Postul Sfintelor Pasti. Sa nu ne abatem de la el. Acest post este ajutorul pe care ni-l daruieste Biserica spre a pune capat “celor vechi” si a intra intru “cele noi”. Indiferent cat de grele sunt conditiile in care traim si cat de mari sunt obstacolele ridicate de cei din jurul nostru, nimic nu trebuie sa ne opreasca din a lua in serios Postului Sfintelor Pasti.

Adrian Cocosila -crestinortodox.ro

NOTA  –  conform pravilei bisericesti inceteaza …noi o putem spune in fiecare zi . Insa ce putem incerca in post, cerand multa vointa si ajutor de la bunul Dumnezeu , este ca odata cu rostirea zilnica a acestei frumoase rugaciuni sa ne silim a nu repeta greselile noastre zilnice (ce zic eu zilnice, poate ca sunt in fiecare ceas cum spune Parintele Arsenie Boca). Doamne ajuta!

Cristina David

Moartea care dobandeste Invierea – Parintele Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca – Moartea care dobândeşte Învierea

“Aproape n-aş putea spune când S-a smerit Dumnezeu mai mult înaintea omului: când S-a răstignit pe cruce, sau când S-a pogorât din Slava Lui de Dumnezeu, întrupându-Se în biata fire omenească.

Făcându-Se om se face carne, cu toate înclinaţiile ei. Dar Iisus n-a ascultat de ele de toate. Înclinarea senzuală a fost biruită, ca să trebuiască a fi biruită şi de noi. Aceasta se petrece în viaţă prin neîncetata lepădare de sine, prin crucea noastră cea de fiecare zi – cât abia de rămân zile neumbrite de tristeţe – şi desăvârşit se biruie prin moarte. Aşa se restabileşte temelia cea străveche.

Prin moartea pe cruce trupul se purifică şi ajunge expresie şi mijloc direct al Duhului dumnezeiesc, devine adevărat trup spiritual al Dumnezeului-Om , înviat.

Tot aşa şi noi, ne rugăm lui Dumnezeu să ne curăţească viaţa de întinăciune.El ne trimite câte-o răstignire în fiecare zi, câte-o săptămână a patimilor, câte-o viaţă pe cruce, iar noi, în nepriceperea noastră, neştiind căile lui Dumnezeu, ne rugăm mai cu foc să ne scape de cruce. Iisus n-a făcut aşa; nici noi să nu facem.

S-ar putea spune că Iisus S-a născut pe cruce.

Toată viaţa lui Iisus a fost ca atare. Iar din cea mai grea cruce: moartea, a izbucnit şi biruinţa cea mai mare: învierea sau omorârea morţii. Căci Iisus o biruise în viaţă; iar cu moartea Sa, cea de bună voie a biruit-o şi pentru toţi oamenii, de la începutul până la sfârşitul lumii.

Cu Învierea lui Iisus avem chezăşia că vom învia şi noi, ca Iisus, căci El e începătorul, pentru noi, în toate. Altă mărturie a veşniciei noastre, mai tare ca aceasta, nu ne-a dat nimeni.

Poate că tocmai fiindcă e cea mai tare, uluieşte obişnuitul în care dormim.”

In tacere…sa plangem si sa cerem iertare caindu-ne….


Adanca taina, aceea a durerii – traite in iubire pentru noi cei care am provocat aceasta mare durere.
L-am impins pe Creatorul nostru pana la sacrificiu…
Participarea Maicii Sale Sfinte la suferinta Fiului Ei este actuala, asa cum suferinta Lui Iisus crucificat, este actuala.
La fel sa fie si participarea noastra, a credinciosilor , la Patimile Domnului nostru in vremea  reamintirii in mintea si sufletul nostru a  Supremului Sacrificiu .

Acest cel mai important moment pentru omenire, acest tablou,
Hristos rastignit pe o cruce, poate fi el uitat vreodata?
Ceea ce cu ochii mintii vedem , cu mare ardoare dorim sa privim si cu ochii trupului si astfel gandul sa ne ramana mereu la acest minunat, si iubit, si cinstit, Hristos pe Crucea Sfanta.
Si iata cum Hristos si Crucea una sunt , sunt mantuirea.

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21)
Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8) AMIN

La noapte vom sarbatori cea mai mare victorie a Fiului Omului care prin divinitatea Lui a invins Moartea si pe vrajmas spre mantuirea sufletelor noastre si viata far’ de sfarsit. AMIN

Cristina David

Durerea Maicii Domnului

In Vinerea Patimilor din Postul cel Mare suntem coplesiti de derularea rapida, sangeroasa si nedreapta a evenimentelor ce urmeaza ultimei cine petrecute de Domnul Iisus alaturi de aceia care i-au fost alaturi ca ucenici si prieteni timp de 3 ani si jumatate…Tradarea celui ticalos stapanit de patima banului a avut rezultatul mult dorit de fariseii care Il urau pe Iisus : Fiul Omului a fost prins, arestat, judecat , batjocorit si schingiuit ca un raufacator , apoi condamnat de propriul sau popor la rastignire , moarte crancena si umilitoare . Raul din om invinsese Binele, Iubirea, Adevarul. Asa era in plan sa fie….Dar Maica Lui nu stia, nu fusese prevenita , pentru inima ei blanda si iubitoare ceea ce s-a intamplat a fosto lovitura de nedescris in cuvinte , o agonie sufleteasca ….

O SCENA (intre altele) din filmul THE PASSIONS of THE CHRIST : DUREREA UNEI MAME care NU MAI ARE CUM sa isi apere sau salveze Fiul in fata primejdiei , cum a facut-o cand era copil ( mintea ei este un amestec de intamplari si impresii din trecut dar si din prezent – provocate de FRICA si DURERE precum si de DORINTA INSTICTIVA de a-si apara Fiul acum , Care este dus la moarte) . NEPUTINTA ei in fata RAULUI IMINENT , cred eu ca exprima la modul omenesc in forma cinematica , culmea ce o poate atinge durerea  unei mame : Mater Dolorosa / Maica Domnului Indurerata , la un mod care atinge sublimul acestui sentiment. Asa am simtit cand am vazut filmul iar scena nu s-a sters din memoria mea . Am cautat pe YOU TUBE si am gasit pasajul. Urmariti cum ratacirea mintii indurerate a Mamei aseaza cele doua momente dramatice in acelasi plan acum, desi despartite in timp : daca atunci de mult, totul s-a sfarsit cu bine, acum, sub privirea plina de groaza a Mariei care se simte cu totul neputincioasa , tot ce se intampla  duce la un sfarsit ingrozitor…trebuie sa fi fost peste puterile omenesti de indurare.

 

Cu fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista. O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”

Cristina David

 

Vasile Voiculescu – În Grădina Ghetsemani

Vasile Voiculescu – În Grădina Ghetsemani

Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul…
Cazut pe brânci în iarba, se-mpotrivea îtruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare stârnea în slavi furtuna.

O mâna nendurata, tinând grozava cupa,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gura…
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa…
Dar nu voia s-atinga infama bautura.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata…
Dar falcile-nclestându-si, cu ultima putere
Batându-se cu moartea, uitase de viata!

Deasupra fara tihna, se framântau maslinii,
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada.
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii

Si uliii de seara dau roate dupa prada.

Domnul Iisus in corpul Lui omenesc lupta cu slabiciunea naturii umane in fata mortii…dar divinitatea Lui stia care era Planul Tatalui si Menirea Lui aici pe pamant. Ca om cere ajutor de la Tatal, ca Dumnezeu, depaseste momentul de cumpana…Lui ii datoram mantuirea si viata noastra eterna .

FII cu NOI DOAMNE , si NOI cu TINE, in ZILELE PATIMILOR TALE !

SANGELE TAU SFANT VARSAT pentru NOI sa CURATEASCA SUFLETELE

NOASTRE de NEGRELE PACATE…ca LA SFANTA INVIERE a TA sa TE PRIMIM

cu INIMI PLINE de IUBIRE , CREDINTA si SPERANTA , sa NE SIMTIM DEMNI

de JERTFA TA ! AMIN

Cristina David

Rugaciunea Lui Iisus in Gradina Ghetsimani

Rugaciunea lui Iisus, inaltata in Gradina Ghetsemani —Parintele Sofronie Saharov
despre rugaciunea Mantuitorului din Ghetsimani din noaptea “cea mai tragica din istorie”

DOAMNE, IARTA-NE , caci NU STIM CE FACEM !

TU ne vei IERTA de RAMANEM in TINE ! AMIN

“Rugaciunea lui Hristos din Gradina Ghetsimani e cea mai nobila dintre toate rugaciunile prin taria si puterea ei de a ispasi pentru pacatele lumii.

…cunoscuta ca rugaciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli si pentru toti credinciosii (Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 17) :

1. Acestea a vorbit Iisus şi, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveşte pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca.
2. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata veşnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Si aceasta este viata veşnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.
5. Şi acum, preaslaveste-Ma Tu, Psrinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.
6. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat şi cuvantul Tău l-au pazit.
7. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt.
10. Si toate ale Mele sunt ale Tale si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei.
11. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeşte-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi.
12. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.
14. Eu le-am dat cuvantul Tau si lumea i-a urat, pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazeşti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume.
19. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei să fie sfintiti întru adevar.
20. Dar nu numai pentru aceştia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor,
21. Ca toţi sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, aşa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
22. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat, ca sa vada slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii.
25. Parinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, si aceştia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.
26. Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei.

Postul sufletesc – Parte din Postul Sfintelor Pasti – astazi despre bunatate

Despre bunătate sufletească

“Degeaba le-am avea pe toate :inteligenta, cultura ,istetimea ,supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca in profesorul din Lectia lui Eugen Ionescu),daca suntem rai,haini,mojici si vulgari ,prosti si nerozi,doi bani nu facem, se duc pe apa simbetei si inteligenta ,si eruditia ,si supradoctoratele ,si toate congresele internationale la care luam parte,si toate bursele pentru studii pe care le cistigam prin concursuri severe.

Nimic nu poate inlocui si suplini nitica bunatate sufleteasca,nitica bunavointa,toleranta,intelegere. Nitica sustinuta buna-cuviinta.

Bunatatea sufletesca nu-i o virtute subtila si rafinata,e un atribut de baza al fiintei omenesti si totodata un atribut al culturii.Bunatatea este alt nume al definitiei date de Aristotel omului: fiinta sociala.Fara bunatate nu putem convietui decit in conditii de groza si justificind amarnica afirmatie a lui Sartre: ceilalti, iata iadul !

Exista un altruism elementar exprimat prin bunatate care este o axioma a vietii obstesti.Berediaev spunea :piinea pentru mine este o problema materiala(subinteles egoista ,vulgara),dar piinea aproapelui meu,continua Berediaev, este pentru mine o datorie spirituala .Reiese de aici in mod vadit ca nimic nu poate suplinii intru totul bunatatea .

Stim ca de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pamintului si de-am fi capabili sa clasificam conform cu clasificarea zecimala toate volumele tiparite in toate limbile pamintului,de la Gutenberg si pina astazi si de am fi toba de carte si de eruditie,si de am cunoaste intrebuintarea tuturor termenilor specifici tuturor stiintelor si tehnicilor ,tot nu ne putem numi oameni culti daca sintem niste pizmareti,niste badarani si niste rai la suflet.

Ca ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunostiinte,ci o subtirime a caracterului si capacitatea de a nu considera bunatatea drept o simpla virtute desueta si sentimentala.
Sa nu savirsim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli facatori de carti si drept oameni de cultura pe simplii memorizatori de informatii”

Nicolae Steinhardt,
Primejdia Marturisirii, p. 56
Edit. Humanitas

Este foarte dificil a explica bunatatea in simple cuvinte. Fiecare om percepe bunătatea într-un mod personal şi unic.. Multi dintre noi experimentăm bunătatea şidorim sa o oferim, dar in moduri diferite. Ea nu are o definitie precisa , insa fiecare dintre noi “simte” bunatatea prin efectele exercitarii ei : o anume multumire, o binecuvantata liniste sufleteasca .

Şi, după cum Hristos ne-a arătat bunătatea Sa, dându-şi viaţa pentru noi şi iertându-ne, la fel şi noi, trebuie să fim gata să iertăm, să iubim cu adevărat şi să daruim bunatate.
“Adevarul si bunatatea Il descopera pe Dumnezeu” ne-a spus Sfantul Maxim Marturisitorul. În Mystagogia el susţine că adevărul şi bunătatea Îl descoperă pe Dumnezeu şi că Dumnezeu este Adevărul şi Binele fără a părea că simte existenţa vreunei tensiuni între aceste afirmaţii.

Bunătatea nu este numai o virtute esenţială a creştinului ortodox, ci şi o stare în care el ar trebui să dăinuie permanent: „E o valoare să fii inteligent, e o valoare să fii realizat, să ai o înfăţişare frumoasă, să ai o situaţie bună. E o valoare să fii conducător de oameni. Sunt multe valori în lumea aceasta, dar de măsura bunătăţii nu există nimic !”. (Parintele Teofil Paraian)

A deveni mai buni, iată talantul pe care Dumnezeu ni l-a încredinţat pentru a-l înmulţi. Iar roadele acestui talant sunt: în primul rând, dobândirea roadelor Duhului Sfânt : dragostea, răbdarea, nădejdea, credinţa, blândeţea, înfrânarea patimilor, dreptatea, înţelepciunea etc., „fiindcă împotriva unora ca acestea nu este lege” (Epistola Sf Paul catre Galateni)

Cristina David

Postul sufletesc – Parte din Postul Sfintelor Pasti – Azi despre SMERENIE

Smerenia este lucrul cel mai adevarat

Cand omul aude despre smerenie, mintea lui se duce cu gandul la minciuna. Dar cine zice sa spui minciuni? Sa spui adevarul! Şi care este adevarul?

„Ce ai, pe care sa nu fi primit? Şi daca ai primit de ce te lauzi, ca si cum nu ai fi primit?“ (I Corinteni 4, 7).

Chiar daca nu crezi in Dumnezeu gandeste-te, daca mintea ta este mai agera decat mintea altora, tu ai facut sa fie asa? Daca cugeti nu vei intarzia sa spui ca firea ti-a fost daruita. Spune si asa, daca nu vrei sa accepti ca Dumnezeu ti-a daruit-o! Chiar daca nu crezi, trebuie sa fii smerit, de vreme ce vezi ca vii din nimic si ti se vor arata toate pe care le ai si pe care nu le-ai facut tu.

Tu ai trudit ca sa fii inalt? Tu te-ai oprit din crestere de esti mic de statura? Se poate sa se intample si aceasta, dar exceptiile intaresc regula. Sau tu ai vrut sa devii foarte destept si de aceea esti destept? Esti inteligent pentru ca tu te-ai straduit? Esti un geniu, pentru ca ai facut eforturi sa devii? „Ce ai si sa nu fi primit? Iar daca ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu ai fi primit?“. Sa presupunem ca ai darul vorbirii. Folosind harisma pe care o ai, vorbesti foarte lejer si urmaresti sa vezi daca esti admirat. Nu intelegi in acel ceas ca spui prostii. Te impaunezi inlauntrul tau si nu intelegi ca in acel ceas spui prostii. Nu intelegi ca in acel moment nu ai nici o legatura cu adevarul, ca esti in afara lui si daca vrei sa-l afli trebuie sa te smeresti numaidecat.
Smerenia elibereaza

Cand omul se smereste se si izbaveste degraba. Iar cand vrea sa se mandreasca, cand vrea sa arate ce are el, intra in roata robiei, a sclaviei, este inlantuit. Adica, fuge de adevar si intra pe taramul minciunii. Cand omul se sme­reste se si izbaveste degraba.

Sa revenim la crestin, adica la cel care a hotarat sa devina omul lui Dumnezeu, sa fie om duhovnicesc. Daca se va smeri in orice situatie va porni bine, se va vedea pe sine, isi va dezgoli inte­riorul, il va vadi si nu va depune nici un efort sa se indreptateasca, nu se va trudi sa vorbeasca incat sa insufle celuilalt o parere buna despre sine.

Cel care a hotarat sa devina omul lui Dumnezeu, dupa ce cerceteaza lucrurile, dupa ce constientizeaza realitatea se intreaba: „Ce asteapta Dumnezeu de la mine, care sunt un nimic“? Tra­ieste si simte ceea ce spune. Lasa toate in seama lui Dumnezeu si, in mod paradoxal, parca se implinesc singure. Dar cum se savarsesc? Omul nu reuseste pentru ca socoteste el ca are posibili­tatea sa le faca. Nu! Este instrument al lui Dumnezeu Care-l foloseste si face prin el multe lucruri. Nici prin gand nu-i trece omului ca are puterea sa le faca. Pe toate le face Dumnezeu, prin el.

(din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, “Adame, unde esti? Despre pocainta“, fragment din articolul preluat din Razboi Intru Cuvant

NOTA  – ” Smerenia nu inseamna ca un pacatos sa se socoteasca pe sine ca un adevarat pacatos, ci smerenie este cand cel care stie ca a facut multe si mari fapte bune , sa se considere pacatos si nemeritos “

                Sfantul Ioan Gura de Aur

POSTUL SUFLETULUI – PARTE din POSTUL SFINTELOR PASTI – Astazi despre MILOSTENIE

Părintele Nicolae Tănase, un tată cu 328 de copii

Motto: “Lăsaţi copiii să vină la mine”

Mulţi dintre noi ne plângem adesea că ne e greu sa ne creştem cei 2, 3 sau 4 copii. Nu este uşor, însă …
In Prahova, pe valea unui pârâiaş, exista un preot care are grijă de 328 de copii. Si nu de câteva zile, ci de peste 20 de ani. Luând asupra sa greşelile altora, oferă o alternativă.

Părintele Tănase din satul Valea Plopului are grijă de copii abandonaţi, de copii fără părinţi, de tineri alungaţi din căminele de copii. Se bate pentru viaţă, înţeleasă ca dar de la Dumnezeu. Se bate pentru viaţa poporului român şi viitorul său. Şi acestea nu sunt doar vorbe mari.
Părintele Nicolae denunţă fără menajamente comerţul cu copii, nu întotdeauna orfani, până în faţa tribunalelor. Poziţia sa, împotriva avorturilor, nefiind conformă cu politica guvernamentală românească, face ca „Părintele” şi asociaţia sa să nu primească nici un ajutor din partea guvernului, ceea ce este cel puţin ironic.

Însă Părintele nu are timp să se plângă, are de hrănit si de adăpostit trupurile şi sufletele a 328 de copii. Dacă se tânguia, nu ar fi reuşit nimic. A petrecut 8 ani din ultimii 30, dormind în maşină, bătând drumurile prin ţară pentru colectarea de fonduri, pentru a se face cunoscut şi pentru a atrage atenţia oamenilor asupra copiilor săi.
În locul acela, Părintele Nicolae Tănase este şi manager şi psiholog şi mamă şi tată.

Iniţiativa Părintelui Nicolae Tănase a reuşit să senzibilizeze într-un anume fel dincolo de graniţele României şi ale bisericii române ortodoxe. Maica romano-catolică Margareta Chmiewska, de origine poloneză, il ajută pe Părintele Nicolae de ani de zile, personal, precum şi prin contacte. Unul dintre aceste contacte este Père Philippe Calès, preotul ortodox francez care i-a devenit preotului român prieten apropiat, vizitându-i aşezământul şi organizând acţiuni de caritate în Franţa. Acest preot i-a adus de trei ori Sfânta Împărtăşanie Părintelui Nicolae pe patul de moarte. Dânsul îl consideră pe Părintele Nicolae drept un martir şi un stareţ.

În timpul comunismului, s-a atentat la viaţa sa de trei ori, datorită activităţii sale religioase. Părintele Nicolae şi soţia sa Maria au fost găsiţi într-o noapte aproape morţi pe stradă, în urma unui „accident”. Au fost la un pas de moarte, dar cu ajutorul unor prieteni medici au reuşit să scape cu viaţă. Şi astăzi mai păstrează sechele de atunci. Atentatul la viaţa sa a avut loc deoarece Părintele Nicolae mobilizase oamenii din satul său pentru construirea unei biserici, „Sfinţii Arhangheli”, fapt interzis la acea oră. În fiecare noapte, unii oameni lucrau în timp ce alţii stăteau de pază. Când Miliţia apărea, toată lumea dispărea. Dar biserica a fost construită, o mândrie pentru Valea Plopului. Părintele s-a mai „compromis” şi cu editarea şi difuzarea unor cărţi religioase, ceea ce era de asemenea interzis înainte de 1989.

Când a spus că plănuieşte să facă un „sat al copiilor fără parinţi”, mulţi si-au amintit de Falansterul de la Scăieni, monument al socialismului utopic.
Insă, 15 ani mai târziu, visul prinde contur.

Mamele care îşi lasă copilul aici pot să-l ia din nou acasă, ceea ce se întâmplă uneori după doi-trei ani, când situaţia lor socială le permite acest lucru. Asociaţia păstrează contactul cu mamele, pentru a le ajuta să-şi crească copiii. Asociaţia Pro Vita numără la ora actuală mai multe case pentru copii.
Dar Părintele Nicolae a pus la contribuţie şi pe enoriaşii săi. În faţa afluxului important de copii (pe care îi găseşte abandonaţi la uşa sa), Părintele îi încredinţează familiilor din parohia sa. Aceste familii de multe ori au deja mai mulţi copii, până la şase, dar mai găsesc încă dragostea pentru a creşte până la încă alţi patru copii.

În ultimii ani, primeşte şi bătrâni, mulţi dintre ei aduşi la şi lăsaţi la uşa preotului. La Valea Screzii, Părintele Nicolae a construit un aşezământ care, pe lângă locuinţă, cuprinde un dispensar medical şi o biserică, o brutărie şi un staul. În acest centru locuiesc deja copii, adolescenţi şi tineri; la vârsta de 18 ani, tinerii trebuie să părăsească orfelinatele de stat şi ajung de multe ori în stradă. Părintele Nicolae a scos din subsolurile Bucureştiului, mame tinere cu copiii lor.

Copiii care trec prin aşezamântul Părintelui Nicolae îl divinizează. Nu doar că are grijă de necesităţile materiale şi spirituale ale copiilor, dar multora le cumpără pământ să-şi facă case iar fetelor le face zestre. Ca un adevarat tată.
Copiii crescuţi în marea ogradă a Părintelui se ajută unii pe alţii, se cresc unii pe alţii. Unii dintre copii ajung să studieze la facultate. De cheltuielile pentru studii se ocupă, cine altul decât tatăl lor ? Dar în general copiii sunt conştienţi că au nevoie de bani pentru studii şi lucrează ca muncitori, în special pe timpul verii.

Copiii sunt crescuţi fără pretenţii mari, dar au de toate. Primesc ajutoare, mai produc unele bunuri, mai cumpără când este nevoie.
La un moment dat, cu bune intenţii, a apărut un articol in presă în care se spunea ca la Valea Screzii mor copiii de foame. Părintele a dat o dezminţire imediat, spunând că nu este adevărat, copiii sunt hrăniţi cum se cuvine.
Problema este, după cum spunea Părintele Nicolae, că majoritatea celor care aleg sa trimită ajutoare, cred că prima prioritate sunt hainele. Ori copiii din asezământul Parintelui au haine si mâncare. Ei au nevoie de ciment, de beton armat sau de bani pentru a le cumpăra.

Filosofia Părintelui Nicolae Tănase referitoare la donaţii este că “sponsorii cei mai importanţi sunt cei care dau puţin din toată inima sau mult şi din toată inima”.
Într-o perioadă în care tinerii se îndepartează de biserică – statisticile din Romania arata o scădere a interesului tinerilor fata de biserică de aproximativ 15% in ultimii ani – , existenţa unor modele de genul Părintelui Tănase este vitală. Activitatea unui preot cu vocaţie şi care face ceva absolut fenomenal comparativ cu modelele momentului, trebuie să-şi găsească drumul către noi toţi, trebuie să fie promovat ca un model absolut. Ca morală creştină dar şi ca un adevărat Român.

O promovare corectă şi fără exagerări poate (şi trebuie) să schimbe mentalitatea românilor în general si a tinerilor în special referitoare la creştinism, voluntariat, grija faţă de aproapele tău şi Biserică.

articol preluat de pe site-ul Bisericii Ortodoxe Romane “Izvorul Tamaduirii” din New Jersey

NOTA - Mai cu seama acum cand suntem in Postul Sfintelor Pasti, cand se vorbeste atat de mult despre si realizam importanta postirii inspre eliberarea de greutatea pacatelor – ma refer aici la pacate de tot felul: sufletesti si trupesti  (un exemplu este lacomia care are doua componente , atat trupeasca cat si sufleteasca) milostenia are un rol din cale afara de important , ea se impune de la sine celor care doresc sa ispaseasca greseli si pacate savarsite in trecut facand fapte bune care sunt mult placute Domnului.  Avand acest lucru in vedere am ales spre postare si deci aducere la cunostinta cititorilor acestor pagini , faptele de o rara bunatate a parintelui Tanase , fapte ce ilustreaza cum nu se poate mai elocvent milostenia crestina. Fapta buna facuta in numele Lui Hristos. Si pentru ca bunul Dumnezeu a apreciat munca plina de daruire a parintelui, i-a trimis si ajutoare . “Harul milostivirii depaseste pana si ceea ce suntem obisnuiti a numi “sentimente bune si frumoase”. Pe acelea se cuvine sa le cultivam, de mare priinta ne sunt.” (parintele Nicolae Steinhardt – Daruind vei dobandi)

Cristina David

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 65 other followers

%d bloggers like this: