Category Archives: pictura Parintelui Arsenie Boca

Parintele Arsenie Boca — Despre rugaciunea prin intermediul Maicii Domnului

Despre rugaciunea prin intermediul Maicii Domnului– Parintele Arsenie Boca

Rugaciunea facuta prin intermediului Maicii Domnului are darul de a fi implinita. Dupa Iisus, ea este imaginea cea mai perfecta a lui Dumnezeu. Ca mama a lui Iisus, Ea are tot dreptul sa ceara anumite favoruri Fiului Ei. Iar legea data de Dumnezeu lui Moise vorbeste despre blestemul ce cade asupra fiilor ce nu-si respecta parintii. Ori Domnul nu se poate contrazice pe Sine si Mama Lui intervenind penru noi, are dreptul de a fi ascultata. Duhul Sfant care a pregatit in Ea sanctuarul viu in care trebuia sa vina Mantuitorul lumii si care de fapt este logodnicul Ei, cum oare nu O va asculta in rugaciunile Ei? Maria este sora noastra, prin faptul ca Ea s-a nascut din acelasi sange al lui Adam, ca si noi, deci ea are o mila si o dragoste frateasca fata de noi. In al doilea rand, Ea este Mama noastra, prin Testamentul lasat de Iisus insusi inaintea mortii Sale. El a recomandat atunci lui Ioan ca Mama Lui pe viitor, deci Mama tuturor oamenilor.

Iata cel mai pretios dar lasat de Iisus omenirii. Avem ca Mama spirituala pe insasi Mama Lui, Fiica Tatalui si Sotia Duhului Sfant. Ce comoara de nepretuit de care insa multi se dispenseaza s-o recunoasca si s-o slujeasca. Cei ce nu-si pun nadejdea in Maica Domnului, Regina Ingerilor, a patriarhilor, a apostolilor, a martirilor, a fecioarelor, a tuturor sfintilor, exemplul tuturor celor alesi, conceputa in planul de creatie a lui Dumnezeu. Cea care a sfaramat capul sarpelui infernal, cea care are puterea sa obtina pentru noi indepartarea ispitelor diavolului si iertarea pacatelor noastre, aceia care deci o ignora, sunt de plans. Ei sunt sufletele pierdute care scapa acest unic prilej de mantuire: ajutorul Maicii Preacurate.

Dupa cum Iisus este aparatorul nostru fata de Dumnezeu, tot asa este Maria fata de Iisus pentru noi.

Cel ce a calcat legea lui Dumnezeu sa se arunce in bratele Mariei, Maica Milelor, unica speranta a pacatosilor. Ea este autoarea vietii, Maica Mantuirii. Daca n-ar fi fost Ea, Iisus n-ar fi avut cum sa vina pe lume.

Rugandu-ne Ei, nu ne ratacim niciodata, nu disperam niciodata. Ea este pentru toti darnica, prin Ea cel mort renaste la viata, caci Ea nu dispretuieste pe nimeni. Alergati deci la Maria, Maica Domnului si Mama noastra cu toata increderea.

Rugaciune catre Maica Domnului-de seara

Preacurata si binecuvantata de Dumnezeu Nascatoare Marie, Maica cea buna a Bunului Imparat,

varsa mila Fiului Tau si Dumnezeului nostru, spre patimasul meu suflet, si cu rugaciunile tale ma indrepteaza spre fapte bune, ca cealalta vreme a vietii mele, fara prihana sa o trec, si pentru tine Raiul sa dobandesc, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, care esti una Curata si binecuvantata.
Ingerul lui Hristos, pazitorul meu cel Sfant si acoperitorul sufletului si al trupului meu,

iarta-mi toate cate am gresit in ziua de astazi, si de toata viclenia vrajmasului meu celui potrivnic ma izbaveste,

ca sa nu manii cu nici un pacat pe Dumnezeul meu si te roaga pentru mine pacatosul si nevrednicul rob, ca sa ma arati vrednic bunatatii si milei Preasfintei Treimi si Maicii Domnului meu Iisus Hristos si tuturor Sfintilor. Amin.

NOTA AUTOAREI  – Icoana ce o vedeti este cunoscuta sub numele de  Maica Domnului cu Pruncul in zeghe  si a fost pictata de insusi Parintele Arsenie Boca in Biserica Sfantul Elefterie Nou din Bucuresti.

Pe urmele Parintelui Arsenie Boca – Cartile si icoanele sfintilor

Ortodoxia la Bixad

“Am terminat “Belleartele” cu bine, in 1938. Am facut anul de practica la o biserica din Bixadul Oltului, judetul Ciuc, zugravita in fresca, impreuna cu profesorul meu, Costin Petrescu”, aminteste Parintele Arsenie in autobiografia sa.
Situata la aproximativ 80 de kilometri de izvorul Oltului, localitatea Bixad este astazi cea mai nordica asezare rurala din judetul Covasna, pe drumul dintre Sfantu-Gheorghe si Tusnad. In vecinatatea sa este lacul vulcanic Sfanta Ana. Ca si acum, satul era locuit dupa primul razboi mondial mai ales de secui. Comunitatea romaneasca avea o biserica ortodoxa cu hramul “Sfantul Gheorghe”, construita in 1845.

Am pornit spre Bixad intr-o frumoasa duminica de toamna, impreuna cu regizorul Nicolae Margineanu, dupa ce participasem la Sfanta Liturghie slujita la Biserica “Sfanta Treime” din satul Chichis, tot in judetul Covasna, unde se afla o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul pictata de Parintele Arsenie Boca. La Bixad, ne-a primit cu inima deschisa si ne-a fost ghid Arpad Dobrita. Tatal sau, roman din partile Fagarasului, s-a casatorit cu o secuianca si a ramas la Bixad. A fost multi ani cantorul bisericii ortodoxe. Arpad a mostenit de la tatal sau o voce frumoasa si astazi ii continua slujirea de cantaret bisericesc. E botezat ortodox, dar are un prenume unguresc!… Ne-a spus cu tristete ca acum 30 de ani a vrut sa se inscrie si sa studieze la Seminarul Teologic de la Cluj, dar a fost respins pentru ca il cheama Arpad. “Avea multa dreptate cineva cand spunea: ca sa-ti faci ideea infinitului, gandeste-te la prostia omeneasca – nu mai are margini”, sunt cuvinte notate candva de Parintele Arsenie, gasite de Preasfintitul Daniil Sotenescu, intre insemnarile pastrate la Sinaia, publicate in cartea Parintele Arsenie – “Omul imbracat in haina de in” si “Ingerul cu cadelnita de aur”.
Am aflat ca acum 80 de ani, la marginea satului Bixad, se afla o cariera de piatra, patronata de inginerul Dumitru Bogdan. Intrucat pentru exploatarea carierei era folosit si un teren al parohiei ortodoxe, preotul romanilor, Dumitru Trifan, i-a cerut omului de afaceri sa-l ajute la restaurarea bisericii, care avea nevoie de reparatii capitale. Dumitru Bogdan a ales sa construiasca pe cheltuiala sa o biserica noua, din piatra si caramida, cu forma treflata, avand trei abside semicirculare. Pentru pictura, l-a angajat pe cel mai en vogue artist plastic al momentului, autorul monumentalei fresce de la Ateneul Roman: Costin Petrescu. L-a insotit diaconul Zian Boca, unul dintre studentii sai favoriti.
Asa a luat nastere o fresca frumoasa, intr-un locas ortodox care a primit hramul “Sfantul Dumitru”, in amintirea ctitorului si a preotului paroh. Pe cupola este pictat Domnul Iisus Hristos, iar pe interiorul tamburului cei 12 Apostoli. Pe cele patru pandantive de sustinere, cei patru evanghelisti: Matei, Marcu, Luca si Ioan. In pronaos, la intrare, in dreapta este pictat Mitropolitul Andrei Saguna – canonizat in ceata sfintilor de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane anul acesta – si in stanga, Mitropolitul Nicolae Balan, inginerul Dumitru Bogdan si sotia sa, Elena.

Icoanele pictate de Arsenie Boca la Biserica Sfantul Dumitru Bixad, jud. Covasna

Icoanele de pe catapeteasma, mai ales cea a Mantuitorului, amintesc de stilul caracteristic Parintelui Arsenie, asa cum s-a cristalizat mai tarziu, in icoanele de la Draganescu si Prislop. Pictura a fost finalizata doar in partea superioara a bisericii, intrucat in martie 1939, Zian Boca a plecat la Muntele Athos, si in 1940, o buna parte a Ardealului a fost cedata Ungariei, in urma dictatului de la Viena.
Din toamna infierbantata a anului 1940 dateaza, probabil, si zgarieturile cu care au fost mutilate chipurile Mitropolitilor Andrei Saguna si Nicolae Balan, doi mari luptatori pentru afirmarea sufletului romanesc, intr-o parte de tara unde au fost descoperite multe necropole si asezari dacice, si monede imperiale romane. 
Dupa 10 ani, de data aceasta ca preot si duhovnic incercat si calit, Parintele Arsenie va reveni la Bixadul Oltului si va predica in biserica ale carei ziduri le-a mangaiat cu pensula si cu sufletul in zilele formarii sale duhovnicesti, rostind pe 8 noiembrie 1949, la praznicul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, cuvinte adanci si de mare curaj, in vremurile in care “cozile de topor” incercau sa impuna ura si necredinta:
“O mie de ani de-ar trai ateul, tot “pe neasteptate” e tras de Dumnezeu la raspundere, – ca unul ce nu se mai astepta sa existe Dumnezeu, ba sa mai si traga la raspundere.
Pe primejdioasa panta, inclinata spre neant, a antrenat rationalismul pe oameni. Toti oamenii recunosc suprematia adevarului – numai ca putini mai stiu exact ce mai este adevarul. Una dintre definitiile sale, de mari ravagii, e si echivalenta ratiunii cu realul. De aci pana la a spune ca realitatea e numai ceea ce imi spune mie mintea ca e realitate, si ceea imi spune ca nu e, nu exista, nu e decat un pas. Afirmatia aceasta mai cuprindea in sine un sambure stricat: eul. Eul e bun la locul lui, dar nu exaltat la rangul de criteriu al adevarului.
Numai gandirea lui Dumnezeu echivaleaza creatia. Omul e creator in fantezie, in iluzie. Cea mai fantastica creatie a unor oameni e negativa: ca nu exista Dumnezeu. Iata o interpretare gresita a demnitatii omenesti.
– Oameni pe care-i asteapta cea mai mare deziluzie!…”

Ion Costin Manoliu

Rugaciune la Parintele Arsenie Boca

Un film frumos care mi-a mers la suflet , aflat de mine nu intamplator , de acest lucru sunt sigura. Atmosfera ce o creaza , cele redate intr-o maniera aparte din care razbate o veneratie cu totul deosebita fata de subiectul prezentat mi-au dat si mie curajul, dorinta sa scriu cateva impresii , ganduri si sentimente personale. Multumesc autorului….

“Nu stiu altii cum sunt….” , nu stiu cum si ce gandesc altii precum nu am cum sti ce si cum simt ceilalti, dar stiu ce si cum simt si gandesc eu : sufletului meu, dintre toti daruitii duhovnici mult placuti si binecuvantati de Dumnezeu cu har , cel mai apropiat imi este Parintele (asa il numea duhovnicul bucuriei si ucenicul sau, Teofil Paraian) , supranumit cu dragoste si evlavie mare Sfantul Ardealului . Toti crestinii care l-au cunoscut , i-au cautat sfaturile si i-au stiut viata , l-au venerat ca pe un mare iubitor de Hristos care si-a urmat Mantuitorul cu jertfelnicie pana la ultima suflare. Fara cea mai mica ezitare sau urma de compromis.

Un suflet mare destinat sa poarte nu doar crucea harazita siesi ci si multimea de cruci ale neamului sau mult credincios …a stat de straja la portile manastirilor carora le-a daruit viata refacandu-le din ruine , Omul ales de Dumnezeu spre a fi cat se poate de potrivit la locul potrivit. Se poate spune fara urma de exagerare ca a sfintit cu harul daruit de Sus acele locuri care si astazi stau marturie devotiunii si ravnei lui neintrecute. Tot astfel a pazit cu strasnicie stramoseasca noastra ortodoxie . Ne-a fost daruit de Tatal spre a ne fi indrumator neobosit si exemplu viu in ale credintei. Dumnezeu il odihneste acum cu sfintii , il avem ajutor mare si grabnic ascultator la rugaciunile noastre catre el, acest lucru ni l-a lasat ca mostenire duhovniceasca si noua celor care nu am avut bucuria de a-l cunoaste in persoana.

La mormantul lui ingrijit cu dragoste si sfintenie mare de maicutele Manastirii Prislop unde a slujit multi ani ca duhovnic (fusese staret pe vremea cand vietuiau calugari acolo) se perinda in tot anul zeci de mii de pelerini care au aflat de minunile faptuite de sfant in toate cazurile in care rugile au fost sincere si cu mare credinta rostite. Ni se spune ca florile nu mor niciodata pe mormantul sau. Dupa cum sufletul lui nu a murit ci este printre noi. Cei care merg sa se inchine si sa se roage la locul sau de veci au mare nadejde in mijlocirea sfantului catre Dumnezeu pentru toate necazurile si suferintele lor. De ce ar merge altfel?
Imi tin ca pe o sfanta datorie , ca un canon bine primit , citirea tuturor spuselor lui intelepte pe care ni le-a lasat din dorinta arzatoare de a fi cunoscute si insusite tocmai spre a ne fi inlesnire in calea noastra catre o viata mai curata , mai aproape de modelul sufletelor noastre : Domnul Iisus Hristos. Ele sunt inmanuncheate in carti de mare pret pentru o adevarata implinire duhovniceasca. Personal sunt inca departe de a le fi parcurs in intregime si nici pe sfert…dorinta este mare insa si tintesc spre mult mai mult cu sprijin din partea sfantului si a lui Dumnezeu.

Alaturi de Rugaciunea Inimii ( “Doamne Iisuse Hristoase , Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa/pacatosul”) pe care Parintele o recomanda ca obligatorie in cadrul pravilei zilnice a fiecarui credincios , ma straduiesc sa repet cat mai des in mintea mea cuvintele pe care el le rostea mereu : “Invredniceste-ma , Doamne , sa fiu martor marturisitor martir al dumnezeirii Fiului Tau Iisus Hristos pe pamant”.
Cu totii sa ne dorim sa putem fi marturisitori neobositi ai Mantuitorului nostru , Sfantul Arsenie a fost! Amin

Cristina David

Scrisoare catre Parintele Arsenie Boca – de la Nichifor Crainic (despre picturile de la Biserica Draganescu)

Nichifor Crainic

Scrisoare către părintele Arsenie Boca

Iubite părinte Arsenie,

A fost o vreme când te-am ştiut pictor de suflete după modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Ce vreme înălţătoare când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir! O fi fost aşa de la Dumnezeu ca toată acea bulboană spirituală uriaşă să se desumfle la comandă ca şi cum n-ar fi fost?

Ceea ce am admirat la Sfinţia Ta e că nu te-ai lăsat. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mângâiere, acum când nu mai ai prilejul să desăvârşeşti pe aspiranţi, să poţi mângâia cu penelul pe cei desăvârşiţi pentru a-i da pildă pe zidurile sacre.

Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus.

E o pictură nouă ca şi predica de atunci.

Nimic întunecat în această primăvară care îmbracă cu plai înflorit bolţile bisericii. E o lumină de tonuri deschise către lume ca spiritul şi chipul Mântuitorului coborât să ne aducă lumina de sus, ce iradiază din pictura Sfinţiei Tale. E un stil nou, e o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porţi în suflet.

Pictura sacră e istoria în imagini a vieţii Mântuitorului şi a celor transfiguraţi de El. Adică imaginea raiului. Sfinţia Ta ai înţeles să faci o pictură transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradiziace pentru a sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului. Ceea ce domină în ea până acum e imaginea Maicii Domnului. Cea care ocroteşte biserica din bolta altarului e pur şi simplu magnifică în milostivirea ei de mijlocitoare a lumii către dumnezeescul ei Fiu. Cea care pluteşte vizionar peste Sinodul de la Efes e făcută din atâtea nuanţe şi numai din nuanţe încât nici nu pare pictură, ci o apariţie vaporoasă şi diafană care, cu cerescul Prunc în braţe, apare să întărească pe sinodali că ea e într-adevăr Maica lui Dumnezeu – Theotokos.

Notă:

Această scrisoare a fost dată de Nichifor Crainic ucenicului său spiritual Părintele Arsenia Boca după întâlnirea de câteva ceasuri pe care au avut-o în toamna anului 1971, în biserica din satul Drăgănescu din Bucureşti, pe care Părintele începuse să o picteze.

După mai multe convorbiri avute în Bucureşti, Nichifor Crainic a venit să pecetluiască, cu iubirea şi competenţa cu care scrisese Nostalgia Paradisului, valoarea picturii ucenicului său ajuns părinte duhovnicesc de statură filocalică.

Monahia Zamfira Constantinescu

Preluat din revista Gândirea (seria nouă)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 57 other followers

%d bloggers like this: